Influența tulburărilor de limbaj asupra personalității și comportamentului

In logopedia contemporana se acorda o importanta deosebita efectelor pe care le au tulburarile de limbaj in planul personalitatii si al comportamentului, in general. Ca atare, logopatul nu mai este tratat ca o simpla persoana cu handicap de limbaj; el este privit, in perspectiva educarii atat in ceea ce priveste corectarea tulburarilor de vorbire, cat si in ceea ce priveste formarea si dezvoltarea personalitatii, capabila sa adopte comportamente integrative si adecvate sarcinilor activitatii pe care o desfasoara.

Tulburarile de limbaj, incepand cu cele mai simple, determina, la o anumita varsta, dezorganizarea echilibrului personalitatii si dezordini comportamentale. Aceste efecte negative pornesc de la neparticiparea si neadaptarea la viata de colectiv, manifesta retineri in vorbire, inhibitie in desfasurarea activitatii, ajungand pana la dezorganizarea personalitatii. Cu cat handicapurile de limbaj sunt mai grave si actioneaza la o varsta cand persoana face eforturi considerabile pentru afirmarea sa in planul vietii sociale, cu atat efectele negative sunt mai mari, iar tulburarile de personalitate sunt mai accentuate. Daca in perioada prescolara, copiii dau putina importanta tulburarilor de vorbire, la scolari, si mai cu seama la puberi si adolescenti, existenta acestora poate determina trairea unor adevarate drame.

Asadar, la copiii de varsta scolara mica, existenta handicapurilor de limbaj ii impiedica sa se simta degajati si sa-si exprime gandurile si ideile pe masura posibilitatilor lor intelectuale. Aceasta ii face sa fie nervosi, deprimati si sa treaca usor de la o stare afectiva la alta. Si persoanele adulte suporta greu tulburarile de limbaj si nu pot intelege ca framantarile in care se zbat nu contribuie la corectarea vorbirii, ci dimpotriva, au consecinte negative. In cazurile cand handicapurile de limbaj exista pe fondul altor deficiente, ca cele senzoriale sau fizice, tulburarile personalitatii, deja existente in majoritatea situatiilor, se accentueaza. La debilii mintal, fenomenele nu sunt atat de complicate, deoarece acestia nu reusesc, in toate cazurile, sa-si constientizeze defectele si nu traiesc situatia in mod tensional.