Factorii dezvoltării psihice - ereditatea, mediul și educația

Referitor la identificarea factorilor implicaţi in dezvoltarea umana, intâlnim o convergenţã principiala, chiar dacã planul analitic se prezintã diferit. Astfel, in literatura psihopedagogica româneascã sunt discutaţi ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul şi educaţia.

Semnalarea acestor nuanţãri prilejuieşte observaţia cã, in fond, delimitarile categorice nu au decât raţiuni didactice, deoarece ereditatea, ca proprietate generalã a lumii vii, este o caracteristicã a naturii, la fel cum educaţia presupune cu necesitate un mediu social uman, in absenţa cãruia nu ar putea exista !

Ereditate.Mediu.Educaţie

Ereditatea este insuşirea fundamentalã a materiei vii de a transmite, de la o generaţie la alta, mesajele de specificitate(ale specie, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.

Materialul ereditaţii este nuclear (la nivelul cromozomilor din nucleul gameţilor ) si citoplasmatic , constituind genotipul individului.

Ereditatea nuclearã se transmite conform unor legitaţi cunoscute (Mendel, T.H.Morgan), care permite atat inţelegerea naturii combinãrilor care au loc, cat şi producerea erorilor de copiere si a alterãrilor(mutaţiile).

Deşi cercetarile vizand ereditatea umana au o istorie relativ scurta şi o specificitate aparte, cateva aspect se impun a fi subliniate:

- Moştenirea ereditarã apare ca un complex de predispoziţii si potenţialiţãti si nu ca o transmitere a trãsaturilor antecesorilor;

- Ereditatea caracterelor morfologice si biochimice este mult mai bine cunoscutã decât ereditatea insuşirilor psihice, care, in multe cazuri, pare a fi rodul unor determinãri poligenetice;

- Diversitatea psihologicã umanã are cu certitudine şi o rãdacinã ereditarã (constituţie,biotip,baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la aceasta;

- Ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (sau innãscut), unde sunt cuprinse si elemente dobândite in urma influenţelor dinaintea naşterii;

- Ceea ce ţine de ereditate se poate exprima in diverse momente de vârstã sau poate rãmane in stare de latenţã pe tot parcursul vieţii, in absenţa unui factor activitator;

- Potenţialul genetic al fiecãrui individ se selecteazã prin hazard si este, mai ales sub aspectul exprimãrii psihice, polivalent;

- Ereditatea conferã unicitate biologicã, ca premisã unicitaţii psihice;

- Din perspectivã filogeneticã, ereditatea umanã conferã cea mai micã “incãrcaturã” de comportamente instinctive.Aceasta face din puiul de om o fiintã total dependentã de membrii propriei specii şi, conform celebrei formule a lui K. Lorentz, un “specialist in nespecialiazare” ereditarã.Din acest motiv, puiul de om este singurul care işi pierde specificitatea dacã, in dezvoltarea sa timpurie, este “asistat” de membrii altei specii.”Copiii sãlbateci”, cei crescuţi de animale, s-au animalizat, in ciuda ereditaţii lor de tip uman;

- Prin “orarul” proceselor de creştere si maturizare , ereditatea creeazã premisele unor momente de optimã interventie din partea mediului educativ, in aşa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea perioadelor se poate dovedi ineficientã (ex. achiziţia mersului, limbajul, operaţiilor gandirii etc.);

- Rolul ereditaţii nu se exprimã in aceeaşi mãsura in diversele aspect ale vieţii psihice: unele poartã mai puternic amprenta ereditaţii-temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihicã-altele mai puţin-atitudinile, voinţa, caracterul etc.;

- O aceeaşi trasaturã psihicã poate fi, la persoane diferite, rolul unor factori diferiţi. Pentru o anumitã persoanã, hotãrâtoare poate sã fie ereditatea, in timp ce, pentru alte persoane, se poate ca mediul sau educaţia sã fi contribuit decisive