Elemente ale Comunicării non-verbale

Cand ne gandim la comunicare este cel mai probabil sa ne vina in minte ideea unei conversatii, a unui dialog. Insa comunicarea nu se limiteaza doar la actul verbal, ea se regaseste in fiecare actiune pe care o inteprindem.

Comunicam prin modul in care ne imbracam, comunicam prin accesorii, prin modul in care gesticulam, prin pozitia pe care o adoptam, prin felul in care ne alegem cuvintele, prin modul in care privim si prin modul in care vorbim.

Importanta comunicarii non-verbale a fost demonstrată in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Mesajele comunicarii non-verbale sunt transmise prin mimică, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.

O vorba din popor spune ca “haina il face pe om” si din perspectiva comunicarii non-verbale chiar asa si este. Oamenii bine imbracati denota educatie, succes, putere, bani.Felul in care ne imbracam comunica elemente ale personalitatii noastre. Spre exemplu o femeie imbracata provocator poate exprima disponibilitate in timp ce o femeie imbracata decent denota seriozitate si confera incredere. Nu trebuie sa ne imbracam elegant in orice context, dar este necesar sa avem o tinuta adecvata oricarei situatii.

Elemente de paralimbaj

• Timbrul vocii

Fiecare persoana comunica prin timbrul vocii sale. S-a constatat ca in afaceri femeile cu voce mai joasa sunt considerate mai inteligente, mai autoritate si mai demne de incredere. Timbrele subtiri pot declansa un comportament de ocrotire din partea celorlalti.

• Intesitatea vocii

Persoanele care ridica vocea sunt considerate agresive. In alte cazuri reducerea intensitatii sonoare a vocii este realizata pentru a se atrage atentia. Este clar ca aceia care rostesc mai incet anumite cuvinte doresc in mod constient sa le sublinieze importanta.

• Ritmul vocii

Studiile au demonstrat ca in functie de ritmul vorbirii putem indentifica cu destula precizie tara sau zona din care provine o persoana, nivelul ei de scolarizare, chiar si profesia si preferintele culturale. In general persoanele care vorbesc mai repede (au un numar crescut de silabe pe minut) dau dovada de inteligenta pentru ca sunt familiarizati cu cuvintele pe care le folosesc cu rapiditate.

• Pauzele din actul vorbirii

Ca semnal paralingvistic, pauzele pot fi inconstient realizate dar si intentionate. Unii oameni doresc sa atraga atentia asupra a ceea ce spun ridicand tonul, altii o fac mai subtil prin intreruperea comunicarii, facand pauze inaintea cuvintelor pe care vor sa le sublinieze. Totodata pauzele subliniaza diferenta de statut social dintre interlocutori sau nevoia persoanelor de a reflecta inaintea formularii raspunsului.

Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In cadrul relationarii cu alte persoane pentru a castiga increderea acestora mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu elementele verbale. Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De acest motiv persoanele care sunt incruntate transmit o stare de tensiune.

Zambetul este un element care ajuta intodeauna in relationarea cu ceilalti, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine.

Privirea este un factor important al limbajului non-verbal, ea fiind si modalitatea prin care se creaza o conexiune intre persoanele ce isi vorbesc.

Exista mai multe tipuri de privire

• privirea oficiala: indreptata intr-un loc care este situat in varful unui triunghi echilateral format de pupile, este adresata strainilor;

• privirea amicala: orientate in dreptul nasului, a mustatii;

• privirea intimă: este indreptata spre buze sau mai jos;

Specialistii in domeniul comunicarii non-verbale spun ca o privire nu trebuie sa depaseasca 1.18 secunde, altfel este considerate indecenta.

Este importanta evitarea gesturilor precum: mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre interlocutor, pocnitul din degete, jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par. Aceste gesturi pot transmite agresivitate, nervozitate, nesiguranta. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse.

Pacout, Nathalie, 1999, Arta de a vorbi în public, Ed. Semn Bucureşti