Efectele maturizării asupra dezvoltării rețelelor atenționale - o abordare din teoria lui Posner

REZUMAT

Acest proiect urmărește să investigheze efectele maturizării asupra dezvoltării rețelelor atenționale. În acest scop, se bazează pe modelul teoretic propus de Michael Posner, care înțelege atenția ca un sistem complex alcătuit din trei rețele diferite: rețeaua de atenție, rețeaua de orientare și rețeaua de control executiv (Colmenero, Catena & Fuentes, 2001). Ca instrument, vom folosi versiunea pentru copii a testului Attentional Network, aplicându-l în două etape diferite ale copilăriei (6 și 10 ani), pe baza faptului că dezvoltarea este progresivă și că rețelele atenționale se dezvoltă la rate diferite. Din lucrare, se așteaptă să contribuie la cunoașterea rețelelor atenționale din populația noastră, realizând o metodologie de cercetare care permite obținerea unor rezultate fiabile și valide, pentru a compara datele cu cercetările anterioare. Realizarea proiectului a fost stimulată inițial de dorința de a cunoaște subiectul și de a înțelege accesul limitat la cercetarea pe această temă scrisă în limba spaniolă. Importanța acestei lucrări constă în faptul că lipsa accesibilității la informații de această dimensiune limitează contribuțiile la cunoașterea dezvoltării rețelelor atenționale, fapt care ar favoriza înțelegerea funcționării lor, crearea de instrumente care influențează dezvoltarea lor optimă, pregătirea pentru școlarizare și dobândirea de competențe. (Posner, et.al, 2003).

Cuvinte cheie: Rețele atenționale, Dezvoltarea atenției, Test rețele atenționale.

1. JUSTIFICARE ȘI CONTEXT

Atenția este o funcție cognitivă care a fost studiată pentru o perioadă lungă de timp, importanța ei constă nu numai în sine, ci și pentru că este fundamentală pentru buna funcționare a altor procese cognitive superioare (Ojeda, et.al, 2002). În prezent, este considerat un sistem complex capabil să controleze procesarea la practic toate nivelurile, acționând în conformitate cu obiectivele organismului, inhibând sau activând procesele (Colmenero, Castillo & Fuentes, 2001).

Michael Posner este unul dintre cei mai recunoscuți cercetători în domeniul atentiei iar modelul său este cel mai robust și cel care a primit cel mai mult sprijin experimental. Înțelege atenția ca un set de rețele de zone neuronale care efectuează operații specifice pentru prelucrarea informațiilor (Castillo & Paternina, 2005) și demonstrează existența a trei rețele atenționale care activează diferite zone ale creierului, îndeplinesc funcții diferite și, în ciuda faptului că sunt independente, lucrează în colaborare. Rețelele sunt: rețeaua de orientare sau posterioară, rețeaua de alertă sau supraveghere și rețeaua de control executiv sau anterior, acestea formând ceea ce cunoaștem ca sistemul atențional (Fan, et.al, 2002).

De aici înțelegem că atenția nu se limitează la o anumită zonă a creierului, ci că există un grup de zone corticale și subcorticale care acționează împreună și sunt organizate în sisteme (Fernîndez-Duque, D., 1997).

Din acest proiect se așteaptă să contribuie la cunoașterea dezvoltării rețelelor atenționale în populația copiilor din țara noastră, folosind versiunea pentru copii a testului dezvoltat de Posner numit Testul rețelei atenționale (ANT), cu scopul de a înțelege eficacitatea rețelelor în momente diferite, precum și independența și corelarea acestora (Rueda et al., 2004).

Vârstele alese pentru aplicarea sa (6 și 10 ani) se bazează pe revizuirea bibliografică efectuată, din care se obține că în copilărie evoluează mai ales rețelele atenționale. Presupunem că dezvoltarea este progresivă, primul său salt important are loc în perioada de la naștere până la vârsta de 6 ani (Posner, et.al, 2003), motiv pentru care copiii sub 7 ani sunt candidați buni pentru studiul rețelei executive. Cu cât copilul este mai în vârstă, cu atât se așteaptă ca scorurile testelor să fie mai apropiate la nivelul adulților, invers, cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai mare incapacitatea sa de a ignora stimulii irelevanți (Bunge &; Wright, 2007).

Pentru a realiza lucrarea, ne-am bazat pe importanța cunoașterii dezvoltării rețelelor atenționale atunci când dezvoltăm instrumente care favorizează dobândirea de abilități la copii. Intervențiile ar îmbunătăți pregătirea școlară, nivelul de educație și ar sprijini crearea unor medii optime de învățare. Pornim de la premisa că experiența joacă un rol preponderent în dezvoltarea cognitivă, atunci când ne uităm la diverși factori care intervin, cum ar fi motivația, interesul și oboseala (Posner, et.al, 2003).

Numărul redus de investigații pe această temă efectuate în țara noastră ne determină să folosim studii efectuate în străinătate, ceea ce aduce cu sine o valabilitate și o fiabilitate mai mică a rezultatelor, fiind din acest motiv necesar să se efectueze cercetări aici și acum, încercând să verificăm dacă datele obținute în cercetarea pe această temă afirmă că de-a lungul anilor acuratețea se îmbunătățește, Viteza și capacitatea de a redirecționa atenția sunt, de asemenea, aplicate în eșantionul nostru de populație.

Bunge, S. și Wright, S. (2007). Modificări neurodevelopmentale în memoria de lucru și controlul cognitiv. Curr. Opinează. Neurobiol. Vol.2. 243-50.

Bush, G., Luu, P. și Posner, M.I. (2000). Influențe cognitive și emoționale în cortexul cingular anterior. Tendințe în știința cognitivă. 215-222

Castillo, A. și Paternina, A. (2005). Rețele atenționale și sistem vizual selectiv. Universidad del Norte. Barranquilla.

Checa, P., Santoja, M și Rueda.M.R. (2012). Controlul atenției și performanța în sarcini relevante afectiv la copiii de vârstă preșcolară. Departamentul de Psihologie Experimentală și Fiziologie Comportamentală. Universitatea din Garanda.

Colmenero, J.M., Catena, A. și Fuentes, L.J. (2001). Atenție: O revizuire a sistemelor atenționale ale creierului. Vol. 17, 45-67

Eriksen, B.A &; Eriksen, C.W. (1974) Efectele literelor de zgomot asupra identificării unei litere țintă într-o sarcină de necăutare. Percept.Psychophys. Vol. 16, 143- 149.

Estévez-Gonzîlez A., García-Sînchez,. C și Junqué. (1989) Atenție: o funcție complexă a creierului. Junqué. Pr. Neurol. 25 (148): 1989-1997. Etchepaborda.M.C, & Abad-Mas.L. (2001). Substratul biologic și evaluarea atenției. Pr. Neurol. Clin.113 - 24.

Fan, J., McCandliss, T., Sommer, A. &; Posner, M. (2002) Testarea eficienței și independenței rețelelor atenționale. J. Cogn. Neurosci. Vol: 14, 340- 347.

Fernîndez-Duque, D. (1997). Relaționarea mecanismelor de orientare și alertare. Numărul 4, Vol. 35, 477-486.

Fernandez D., Drake, M. (2008). Anatomia atenției. În E. Labos, A. A. Slachevsky, P. Fuentes &; F. Manes (Comp.) Tratat de neuropsihologie clinică, 187-194 18

Fune. M, & Lupiîñez. J. (2003). Teoria atențională a lui Posner: o sarcină de măsurare a funcțiilor atenționale de orientare, vigilență și control cognitiv și interacțiunea dintre ele. Vol. 15, Nr. 2, 206- 266.

Ojeda, N., Ortuño, F., López, P., Arbizu, J., Martí-Climent și J., Cervera-Enguix, S. (2002). Baza neuroanatomică a atenției folosind PET-150: Rolul cortexului prefrontal și parietal în procesele voluntare. Pr. Neurol. Vol: 35, 501-507.

Pérez, M. și Escribî, A. (2004). Bioetică, fundamente și dimensiune practică. Etica cercetării care implică ființe umane. Mediteranean. Santiago de Chile. Posner, M.I. (1980). Orientarea atenției. A 7-a prelegere Sir F.C. Bartlett. Jurnalul trimestrial de psihologie experimentală. 32: 3-25.

Posner, M.I. (1988). Structuri și funcții ale atenției selective. În T. Boll și B. Bryant (eds.), Master Lectures in Clinical Neuropsychology and Brain Function: Research, Measurement, and Practice, American Psychological Association, 171-202.

Posner, M. și Petersen, S. (1990). Sistemul de atenție al creierului uman. Annu.Rev Neuroștiințe.13:25-42.

Posner, M & Rothbar, M. (1992), Mecanisme atenționale și experiență conștientă. În D. Milner &; M. Rugg (eds.). Neuropsihologia conștiinței, 91-111. Posner, M.I. și Rothbar, M. (1994). Atenție: mecanismul conștiinței. Proc. National.Acad. of Sciences, S.U.A., 91(16):7398-7402

Posner, M.I. și Rothbart, M.K. (1998). Atenție, autoreglare și conștiință. Tranzacțiile filosofice ale Societății Regale din Londra B: 353, 1915-1927.

Posner, M.I. &; Rothbart, M.K. (2000) Dezvoltarea mecanismelor de autoreglare. Dezvoltare și psihopatologie. 12:427-441

Posner, M. L., Rothbar. M. și BackenM.. (2003). Dezvoltarea atenției executive la copiii preșcolari. Volumul 6, 498- 504.

Rothbart, M. K. și Posner, M. (1985). Temperamentul și dezvoltarea autoreglementării. În Hartlage, L. C. & Telzrow, C. F. (Eds.), Neuropsihologia diferențelor individuale: o perspectivă de dezvoltare. New York: Plen. 93-123.

Rothbar, M.k., Posner.M.I. & Rosicky, J (1994). Orientarea în dezvoltarea normală și patologică. Dezvoltare și psihopatologie, Vol. 6, 635 - 652.

Rueda, R., Fan, J., McCandliss, B., D., Halparin, J., Gruber, D., Lercari. & L., Posner, M. (2004). Dezvoltarea rețelelor atenționale în copilărie. Neuropsychologia, 1029 - 1040.

Rueda, M.R., Rothbar, M.K., Saccamanno, L &; Posner, M.I. (2005). Dezvoltarea atenției executive. Lucrările Academiei Naționale de Științe, 14931 - 14936.

Ruff, H. și Rothbar, M.K. (1996). Atenție la început: Teme și variație. New York. Presa Universitatii Oxford.

Ruiz, M. și Lupiîñez, J. (2002). Captarea atențională și manifestările sale asupra performanței: noi perspective în studiul fenomenelor de captare a atenției. Psihologic, 23 (2), 363-369. Santonja, M. Rueda și M. R., Acosta, A. (2007). Interdependența atenției și motivației în autoreglare. O abordare neurocognitivă. În L. V. Brown (Ed.), Psihologia motivației, 29-45