Drama psihologiei

Psihologia este una dintre stiintele al carei destin nu a fost deloc simplu si linear, ci mult mai framantat si dramatic decat al altor stiinte. Ea a cunoscut perioade de ?vant si stagnare, de inaltari si caderi, de calm si destindere, dar si de incordare si incrancenare. In legatura cu ea au fost formulate cele mai frapante paradoxuri. S-a afirmat despre originea psihologiei ca este nedeterminata (unii cred ca termenul de psihologie ar fi fost folosit pentru prima data in 1590 de Goclenius, un profesor din Marburg, altii in 1696 de Leibniz (1646--1716), in fine, sunt si autori care il ,,imping" spre 1732--1734 si il leaga de numele lui Christian Wolf (1679--1754) care 1-a folosit in titlul a doua dintre lucrarile sale -- Psihologia empirica si Psihologia rationalis). S-a spus despre obiectul psihologiei -- daca exista -- ca ar fi nebulos, i s-au pus la indoiala legile, i-au fost contestate metodele, considerate ca nesigure. Or, daca o stiinta nu are un obiect propriu de cercetare, daca ea nu este capabila sa descopere si sa formuleze legile fenomenelor investigate, daca nu dispune de un ansamblu de metode, tehnica si procedee de cercetare mai poate fi ea numita stiinta? Fara indoiala ca nu. Cand psihologia a fost considerata ca facand totusi parte din randul stiintelor s-a afirmat despre ea ca ar fi o ,,stiinta hibrid". Este de neinteles cum doi autori americani (Frank B. McMahon si Judith W. McMahon) care au publicat o lucrare voluminoasa referitoare la problematica psihologici au pastrat titlul de ,,Psihologia -- o stiinta hibrid" chiar si la o a cincea editie aparuta relativ recent (in 1986). Apoi, este firesc ca intr-o masiva enciclopedie a psihologiei editata de Raymond Corsini in doua editii succesive (1984; 1994) la termenul de pseudostiinta sa intalnim enumerate astrologia, numerologia, frenologia, fiziognomia, chiromantia, demonologia, dar nu mai este fireasca incadrarea in randul pseudostiintelor a grafologiei sau a parapsihologiei. Chiar daca in aceste domenii informatiile sunt destul de saracacioase si incerte, chiar daca accesul acestor fenomene la statutul de stiinta este intarziat, a le exclude cu totul din domeniul preocuparilor stiintifice ar fi o eroare. Aceasta cu atat mai mult cu cat ele exista, desi sunt inexplicabile deocamdata, si au o mare utilitate practica. Expertiza grafologica a scrisului este, de exemplu, de mare ajutor in justitie. Atitudinea contradictorie fata de astfel de fenomene apare si din faptul ca, pe de o parte, ele sunt trecute printre domeniile pseudostiintifice iar, pe de alta parte, atunci cand sunt prezentate distinct (in cadrul termenului de perceptie extrasenzoriala sau al celui de parapsihologic) li se acorda o semnificatie deosebita si se aduc argumente, uneori convingatoare, cu privire la necesitatea investigarii lor.