Dragostea

Am ales dragostea ca subiect pentru acest referat, deoarece mi se pare ca dragostea este cea care ne face umani, care ne diferentiaza de animale. Bineinteles ca si unele animale se indragostesc, cum ar fi porumbeii sau lebedele. Si bineinteles ca si unii oameni pot sa devina animale.

Ar trebui sa uitam deocamdata balivernele de genul ,,iubirea este totul", ,,cineva acolo sus ne iubeste" etc. si sa incepem sa ne iubim noi intre noi. Si aici ma refer la faptul ca ar trebui sa ne ajutam reciproc si, ceea ce mi se pare cel mai important, sa ne respectam, pentru ca, dupa parerea mea, respectul este cel mai important si de aici se naste dragostea.

Urmatorul caz despre care o sa va scriu si pe care il voi comenta reprezinta motivul principal care m-a determinat sa scriu acest referat.

Am vazut la televizor acum un timp un reportaj despre un batran care a fost uitat de copiii lui, mai mult sau mai putin intentionat, si care traia de azi pe maine intr-o mizerie de nedescris, dar care totusi a avut puterea sa-i inteleaga pe respectivii si sa-i ierte, spunand ca acestia sunt plecati in Canada si au si ei problemele lor acolo. Poate are dreptate, dar nu pot sa cred ca odata ce ai plecat in alta tara o sa-ti fie greu sa te intorci peste 3-4 ani cu ceva bani sa-ti ajuti rudele aflate in impas. Ca o paranteza, nu cred ca cei care pleaca dincolo si care nu se intorc cu anii nu pot sa faca lucrul acesta, ci nu vor. Si cu asta am incheiat paranteza. De el ingrijea o vecina care putea doar sa ii aduca masa de pranz si sa ii mai spele niste haine din cand in cand. Dintr-un apartament de 3 camere, el locuia numai intr-una singura si aceea arata cam in felul urmator: haine si asternuturi imprastiate pe jos, mancare imprastiata, vase murdare, pantaloni plini de ,,mizerie". Ca vas de toaleta avea un lighean pus sub un scaun fara sezut. Batranul ca persoana arata aproape dezintegrat: pielea ii era mulata pe oase, cu unghiile netaiate (si fara sa exagerez, unghiile aveau vreo 2 cm lungime, atat la maini, cat si la picioare), pielea de la maini era neagra in jurul tendoanelor etc. Cu toate acestea, el nu invinovatea pe nimeni, si tot ce isi dorea era sa nu mai fie singur. Acest caz m-a impresionat pana la lacrimi.

In timpul emisiunii a vorbit cu nepotul sau din Canada, pe care l-a vazut numai odata si care acum este la facultate, si acesta i-a spus ca o sa vina in curand sa il vada si sa aiba grija de el. Oare este adevarat sau au fost numai niste minciuni? Vreau sa sper ca situatia dansului se va indrepta si ca ii va fi mai bine cat mai repede. Poate par sumbru, sadic si morbid, dar la oameni de genul acesta le-ar fi mai bine morti decat sa se chinuie intr-o lume rea, cruda, nepasatoare. Nu le-ar fi mai bine in ceruri, unde Dumnezeu are grija de ei?

Intrebarile mele sunt urmatoarele: De ce trebuie sa se ajunga la situatii din acestea intr-o tara care se vrea civilizata, care are aspiratii la un statut european? De ce nu-i mai pasa nimanui de nimeni, nici chiar de rudele apropiate, si toti se gandesc numai la ei insisi? Cat i-ar costa pe vecinii acestui om sa puna mana de la mana sa aiba grija de acest om in fiecare luna? De ce nu face statul ceva pentru a-i proteja? Aici ar fi loc de multe intrebari ,,De ce?", dar atunci nu as mai termina referatul vreodata. Stau si ma intreb de ce atata lipsa de respect fata de batranii nostri, din moment ce ei reprezinta majoritatea populatiei romane. Se stie doar ca sporul natural este negativ, asa ca nu inteleg unde este problema. Unele dintre sfaturile batranilor se mai pot aplica si acum, iar mie mi se pare ca acestia se distreaza mai bine ca tinerii. Toti tinerii au inceput sa se ,,americanizeze", si nu numai, ci intregul glob, iar acest lucru ne face sa ne pierdem respectul fata de traditiile si valorile proprii si, automat, fata de seniorii nostri.

Dragostea se mai reflecta si in alte cazuri, cum ar fi dragostea fata de familie, oameni, animale si, cea care mi se pare cea mai importanta, fata de persoana iubita. In continuare, le voi dezbate pe rand.

Din pacate, nu pot sa inteleg cum intr-o familie pot exista probleme. Doar o familie se intemeiaza pe conceptul de iubire. Asadar, cum pot barbatii sa isi bata sotiile; cum pot mamele sa isi maltrateze sau, mai rau, sa isi abandoneze copiii? Acesti parinti ar trebui pedepsiti atat de societate, cat si de Dumnezeu. Nu era mai bine in vremurile antice, cand cei care greseau erau batuti sau omorati cu pietre? Poate ar trebui sa ne intoarcem la asemenea metode, pentru ca vad ca altfel nu se poate. La asemenea suflete nu le este frica de o lege sau de asistentii sociali; nicidecum.