Dezvoltarea abilităților sociale ale copiilor cu CES

1. Definirea conceptului

Abilitatea sociala este definita drept capacitatea de a initia si intretine relatii personale, de a fi acceptati si de a ne integra in grupuri, de a actiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenta atitudinea, parerile si comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, in unele cazuri organizatii intregi si de a preveni aparitia conflictelor, sau, in cazul in care au loc, de a le dirija corespunzator. Cuprinde trei elemente principale:

1. dezvoltarea si mentinerea relatiilor interumane

2. comunicarea cu alte persoane

3. munca impreuna cu alte persoane.

Exemple de abilitati sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o retea de suport social. Studiile occidentale includ in cadrul abilitatilor sociale si managementul emotiilor, empatia, rezolvarea conflictelor si deprinderile privind intimitatea.

Prin dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare interpersonala putem preveni scaderea performantelor scolare, problemele emotionale si de comportament, dificultatile de adaptare sociala.

Necesitatea exersarii deprinderilor sociale ale copiilor este indicata si de sondajele efectuate asupra unui numar mare de parinti si profesori care indica tendinta mondiala a generatiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emotionale decat in trecut: sunt mai singuri si mai deprimati, mai furiosi si mai nestapaniti, mai emotivi si mai inclinati sa se ingrijoreze din orice, mai impulsivi si mai agresivi. Remediul consta in felul in care ii pregatim pe tineri pentru viata.

Copilaria si adolescenta sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emotionale esentiale care ne vor domina intreaga existenta. Emotiile sunt puse astfel in centrul aptitudinilor necesare pentru viata.

2. Deficitul abilitatilor sociale la copiii cu deficiente

Unii autori arata ca dificultatile de relationare ale adultilor si copiilor cu deficienta intelectuala se datoreaza catorva factori: dificultatile de percepere si intelegere a expresiilor faciale si a elementelor paraverbale ale comunicarii, tulburarile de limbaj si dificultatile de initiere si sustinere a unei conversatii, lipsa constientizarii limbajului nonverbal si a spatiului personal optim pentru comunicarea in diverse situatii.

Se pare ca exista o stransa corelatie intre severitatea deficientei intelectuale si abilitatile de a comunica si de a intretine relatii adecvate cu ceilalti. Cercetatorii au aratat ca persoanele cu deficienta severa stabilesc relatii, mai ales, cu persoane fara deficienta care le pot intelege modalitatile de comunicare. Exista chiar situatii in care un alt adult care nu cunaste copilul cu deficienta nu poate intelege ce comunica acesta.

Slaba relationare sociala a copiilor cu dizabilitati poate fi explicata si prin faptul ca ei sunt privati de sanse reale de a intalni alti oameni, iar atunci cand au aceasta ocazie nu pot profita de ea decat au sprijinul necesar din partea altor persoane. Acest lucru este foarte evident in cazul copiilor cu deficiente care traiesc intr-un mediu institutionalizat, ele stabilind mai putine relatii apropiate cu alte persoane. Lipsa autonomiei, a controlului resurselor si a intimitatii face ca adultii care au trait intr-un mediu institutionalizat sa stabileasca mai greu relatii cu ceilalti. In conditiile in care respectul de sine si demnitatea le-au fost minimalizate, este greu sa mai simta respect pentru altii si sa mai relationeze corespunzator.

In cazul in care copilul locuieste cu familia, varietate relatiilor in care este angajat ii influenteaza decisiv dezvoltarea.

Relatiile parinti - copii contribuie la dezvoltarea deprinderilor de rezolvare a conflictelor si cele legate de intimitate.

Relatiile cu fratii si surorile pot proteja copiii in cazul existentei unor situatii stresante in familie,amplifica dezvoltarea cognitiva a copilului si au, de asemenea, o mare influenta in angajarea, respectiv non-angajarea, in acte reprobabile.

Bunicii si alti adulti din familie pot servi ca modele de roluri sociale, ca profesori sau persoane de sprijin pentru copil. Bunicii reprezinta o sursa de suport si influenta, precum si o sursa de informatii privind istoria si cultura familiei.

Relatiile cu adultii din afara familiei (profesori, vecini, ,,unchi si matusi" care nu au legatura de rudenie cu familia). Aceste persoane pot oferi modele comportamentale, pot da copiilor intariri pozitive sau negative, pot introduce copiii in diverse contexte si interactiuni sociale. In astfel de relatii pot sa apara sfaturi, suport emotional, oportunitati de socializare, modele reale de comportament pozitiv care nu sunt intalnite in familie. Aceste relatii au fost asociate cu deprinderi mai bune legate de stabilirea increderii, de manifestare a compasiunii, precum si cu o stima de sine mai inalta.

Relatiile cu persoanele de aceeasi varsta (platonice sau romantice). In cadrul relatiilor de prietenie se dezvolta autonomia, deprinderile de cooperare, increderea in sine. In cadrul acestor relatii adolescentii invata sa ia decizii in colaborare, sa-si exprime empatia si sa-si aprofundeze punctele de vedere. Se pare ca relatiile pozitive cu ceilalti descurajeaza agresivitatea, tensiunea emotionala si comportamentele antisociale.

1. Geldard Kathryn & David, "Consilierea copiilor" (ghid pentru consilierii scolari)

2. Hair, Elizabeth et all, "Helping Teens Developing Healthy Social Skills and Relations: What the Research Shows about Navigating Adolescence", iunie 2002, www.childtrends.org

3. Negret- Dobridor, I., Panisoara, I. O., "Stiinta invatarii. De la teorie la practica", Editura Polirom, Iasi, 2005

4. NYU Child Study Center, "Changing the Face of Child Mental health", ianuarie 2006, www.neuroguide.com

5. Stephens, L, "Social Skill Training- The Hidden Curriculum ", www.neuroguide.com

6. Whitehouse, R, et all, "Increasing social interactions for people with more severe learning disabilities who have dificulty developing personal relationships", "Journal of Learning Disabilities", vol. 3, 2001, www.ldonline.com

7. http://www.religieortodoxa.org/resurse/Consiliere_%20si_%20orientare_liceu.doc