Deprinderile motrice

A. Demeter defineste deprinderile motrice ca fiind " reflexe conditionate cu un grad mai redus de stabilitate bazate pe repetarea interactiunilor dintre reactiile chinestezice, vizuale, auditive etc. care sosesc concomitent la nivelul zonelor corticale somatosenzitive, auditive, vizuale ". Prin aceasta definitie subliniaza substratul fiziologic al deprinderilor de miscare.

M. Epuran subliniaza calitatea superioara a deprinderilor motrice ca mijloace de comportament uman in raport cu diferite trebuinte sociometrice. Acesta considera ca " deprinderile motrice sunt caracteristice sau componente ale actelor invatate care prin exersare dobandesc indici superiori de executie ( coordonare, precizie, viteza, plasticitate, automatism)".

O definire completa ar trebui sa cuprinda substratul fiziologic (reflexe conditionate, miscari voluntare), substratul psihologic (motivarea in raport cu anumite trebuinte), pedagogic (invatarea deprinderilor intr-un proces pedagogic) si cel metodic (dobandirea lor prin exersare potrivit unui model elaborat pe baza necesitatilor sociomotrice). Subliniindu-se substratul fiziologic, psihologic si metodic trebuie accentuat caracterul dobandirii lor prin invatare, situatie in care deprinderile motrice de baza devin mijloace de comportament uman cu ajutorul carora omul realizeaza econimic si cu randament crescut acele trebuinte sociale cu fond motric care se repeta relativ constant, dar si sarcinile care nu au mai fost incercate pana atunci.

Particularitati

- unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, altele in cadrul procesului instructiv educativ. Tot in acest proces se pot corecta unele deprinderi motrice insusite gresit si se consolideaza cele insusite corect;

- se formeaza intr-un timp relativ lung prin repetare sistematica si cuntinua;

- sunt forme concrete de activitate motrica, carea au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Aceste legaturi sunt cu atat mai sigure cu cat sunt repetate mai mult, iar varsta subiectilor este mai mica;

- exercitiul fizic repetat in mod sistematic si continuu este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor acest excitant trebuie sa transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu aceeasi intensitate;

- prin exersare pot ajunge in faza de automatizare. In aceasta faza controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderilor motrice se pastreaza, dar atentia este indreptata asupra modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice si nu asupra succesiunii lantului de miscari specifice deprinderii respective;

- in faza superioara de maiestrie motrica, pe baza interactiunii analizatorilor cu gandirea se ajunge la formarea unor senzatii complexe specifice unor ramuri de sport ca: "simtul mingii", "simtul portii", "simtul apei", "simtul rachetei", 'simtul zapezii" etc.

- se perfectioneaza treptat si neuniform, adica progresele sunt din ce in ce mai mici cu cat ne aflam intr-un stadiu mai avansat;

- sunt ireversibile si unice, adica miscarile se inlantuiesc intr-un singur sens. Inversarea unor elemente componente, daca este posibil, duce la elaborarea unei noi deprinderi motrice;

- se pierd treptat daca nu sunt fixate prin repetari multiple.