Depresia - abordare teoretică și profil critic

SECŢIUNEA A

10.Aveţi tendinţa de a fi dependent/ǎ?

Încadrată ca subtip al personalităţii pasiv-agresive încă din 1952 (prima ediţie Diagnostic and Statistic Manual - APA), tendinţa dependentă a fost deseori validată şi revalidată de numeroase studii după caracteristicile sale descriptibile: submisivitate, dependenţă orală şi trăsături de caracter orale, dependenţă pasivă, ataşament bazat pe nesiguranţă, personalitate astenică etc. Deşi deseori tratată cu succes, faptul că dependenţa este o trăsătură de personalitate universală ce variază în severitate şi accente de la individ la individ, o face deosebit de relevantă pentru mediul în care trăim.

Dependenţa e definibilă şi caracterizată prin o nevoie excesivă şi disproporţionată(în raport cu realitatea) de a fi îngrijit sau de a depinde de alţii pentru a nu fi singuri. Persoanele dependente sunt de regulă pasive şi submisive şi manifestă o puternică frică de separare raportat la persoanele a căror prezenţă o consideră esenţială pentru propria existenţă.

O persoană dependentă are dificultăţi reale în a lua decizii cotidiene, normale, fără o cantitate excesivă de sfaturi şi reasigurări de la alte persoane, de care are nevoie pentru a purta responsabilitatea vieţii dependentului în locul acestuia. Dependentul evită să îşi exprime dezaprobarea sau dezacordul deoarece caută să nu piardă aprobarea celorlalţi şi evită să iniţieze proiecte sau să îşi rezolve problemele pe cont propriu, pâna la extrema în care au nevoie de asistenţă constantă în orice situaţie s-ar afla, doar ca să nu fie singuri. Dependentul depune eforturi reale în a „mitui” alte persoane şi a le „cumpăra” sprijinul, chiar şi la preţul unor pierderi sau investiţii personale ce nu îi fac plăcere. Se simte necorespunzător şi temător atunci când este singur, din cauza unor temeri exagerate referitor la incapacitatea sa de a se îngriji sau a fi în siguranţă, aşa că de îndată ce ajunge la sfârşitul unei relaţii, pe care îl priveşte cu angoasă şi fatalitate, e în stare de orice, dar mai ales de foarte multă grabă pentru a intra într-o altă relaţie, sau orice raport care să îl salveze de teama de a fi singur şi de suferinţa de a se taxa constant ca incapabil să aibă grijă de sine.

Pe intreg, dependentul are o anxietate şi o temere nerealistă de lungă durată despre următoarele două scenarii şi variantele lor mixte: temerea de a fi lăsat singur-a rămâne singur ŞI temerea de a nu se putea îngriji-descurca prin propriile mijloace.

Dependenţa este în principal cauzată de supraimplicarea şi comportamentul intruziv al părinţilor sau persoanelor care au grijă de copil în fazele iniţiale de dezvoltare. Aceştia pot dezvolta dependenţa copilului indirect şi pentru a-şi satisface propriile nevoi de dependenţă, pedepsind încercările de independenţă dar răsplătind fără măsură comportamentul „loial”. Indivizii dependenţi ajung să sufere experienţe care le adâncesc dependenţa, cum ar fi acelea în care se simt umiliţi social de către „egalii” lor în cadrul anilor formatori (colegi de şcoală etc). Îşi dezvoltă astfel temeri suplimentare despre abilitatea lor de a se descurca pe cont propriu, le scade stima de sine şi devin şi mai neîncrezători în propria capacitate, conglomerând astfel într-atâta neajutorare încât să atragă atenţia şi grija altora.

LUPUL SINGURATIC – profil critic

1. Îmi este greu să urmez dispoziţiile altora

Cauze:

- Când şi de ce v-ati pus pentru prima oară problema că nu puteţi descifra dispoziţiile celorlalţi?

- Gândindu-vă la copilăria dumneavoastră, cum va amintiţi că vă simţeaţi? Cum credeţi că se simţeau cei apropiţi?

Simptomatologie:

- Vă întrebaţi vreodată cum se simte persoana cu care comunicaţi?

- În ce condiţii aţi observat că vă e greu să vedeţi cum se simt cei din jurul dumneavoastră?

- Când vă încearcă un sentiment puternic vă puteţi da seama exact ce simţiţi?

Soluţii:

- V-aţi gândit vreodată la cum vă manifestaţi dumneavoastră sentimentele? Cum credeţi că vă schimbă furia? Tristeţea? Bucuria?

- Ce credeţi că aţi descoperi dacă v-aţi opri să vă observaţi atunci când un sentiment puternic vă cuprinde?

- Ce credeţi că aţi avea ceva de învaţat dintrun exercitiu în care, în faţa oglinzii, încercaţi să jucaţi diferite roluri?