Inteligenta este capacitatea creierului de a intelege usor si repede probleme noi si cu totul nefamiliare. Daca niste oameni care nu stiu nimic despre o anumita activitate (spre exemplu: pescuit) incep deodata sa o practice, fara sa primeasca sfaturi sau indicatii de la alte persoane, atunci cel mai inteligent dintre ei va pricepe mai repede decit ceilalti ceea ce e de priceput in acest domeniu (locatia cea mai avantajoasa, momeala potrivita pentru fiecare tip de peste etc. ) Cind unui matematician i se cere sa rezolve probleme de matematica nu ii este testata inteligenta, intrucit matematica nu reprezinta pentru el un domeniu nou si nefamiliar. a) predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. In materie de inteligenta invatatura preluata de la alte persoane (educatia parintilor, materia predata in scoli, metode invatate de la prieteni etc. ) nu are nici o relevanta, ci doar aceea deprinsa prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face de unul singur. Este posibil, de exemplu, ca un om sa detina inca de la cinsprezece ani anumite cunostinte, pe care altul le afla abia la douazeci si cinci, si in acelasi timp, acesta din urma sa fie mai inteligent, pentru motivul simplu ca primului i-au fost explicate (a avut cine sa-l indrume), pe cind al doilea si-a dat seama de ele singur, a facut descoperiri. Omul nu are nevoie de inteligenta pentru a i se explica, ci doar pentru a-si da seama singur, iar materia predata in scoli va contribui la dezvoltarea inteligentei doar in masura in care il inspira si il pune pe ginduri pe cel ce o receptioneaza.
b) experienta anterioara. Caracteristica inteligentei fiind aceea ca invata din experienta anterioara, rezulta ca solutia la o anumita problema este inteleasa o singura data in viata: prima data; ulterior creierul nu face decit sa aplice pentru toate problemele identice sau asemanatoare metoda deja stiuta. Cei care au rezolvat ei insisi o problema in trecut sau li s-a predat de catre altii metoda ei de rezolvare, nu mai au nici o dificultate in a rezolva probleme identice sau asemanatoare. O problema practica sau teoretica solicita inteligenta doar atunci cind este cu totul noua si nu seamana cu nimic din experienta anterioara (in materie de inteligenta nu exista antrenament, pregatire). In viata de zi cu zi, in majoritatea situatiilor in care ni se cere sa rezolvam probleme, aplicam cunoasterea (solutii deja stiute) si nu inteligenta (rezolvari pe loc si spontane). Perioada indelungata de gindire face si ea ca o problema sa devina, treptat, familiara. Tocmai din acest motiv la testele de evaluare a inteligentei subiectilor li se impune o limita de timp atunci cind sint lasati sa zaboveasca oricit linga intrebari, vor gasi solutia, dar in acest caz testul nu mai are relevanta cu privire la inteligenta lor. (Totusi, aceasta nu inseamna ca subiectul trebuie zorit, incit sa nu aiba timp sa se gindeasca bine; el trebuie sa gindeasca repede, dar nu in graba, de aceea limita de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
