Legea nr. 272 / 2004 defineşte în art. 89 abuzul asupra copilului ca fiind orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Aceeaşi lege defineşte neglijarea copilului ca omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Există mai multe categorii de abuz la care legea face referire mai mult sau mai puţin explicit:
Categoria 1: abuzurile propriu-zise
Abuzul fizic
Abuzul fizic este denumit şi violenţă fizică care constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului (de exemplu gestul cuiva de a ridica mâna asupra unui copil). Abuzul fizic este reprezentat de acele traume fizice (care pot sa varieze în intensitate de la mici vânătăi la fracturi sau chiar moartea minorului) ca rezultat al înţepării, pălmuirii, lovirii, muşcării, scuturării, îmbrâncirii, aruncării, sufocării, lovirii (cu mâna, cu piciorul sau alt obiect contondent), arderii, legării, încătuşării, sechestrării, cauzate din partea persoanei abuzatoare.
Abuzul sexual
Abuzul sexual (numit şi violenţă sexuală) care constă în comentarii jignitoare la adresa copilului, hărţuirea sexuală, atingeri sau aluzii neplăcute, diverse injurii, propuneri indecente, atingerea sau mângâierea organelor genitale ale copilului, penetrarea sexului sau anusului copilului, expunerea organelor sexuale ale abuzatorului în faţa copilului, obligarea sau încurajarea copilului să mângâie organele sexuale ale abuzatorului, obligarea minorului de a viziona materiale care conţin pornografie.
Abuzul emoţional
Abuzul emoţional (denumit şi abuz psihologic) se poate manifesta prin injurii, intimidări, uciderea sau maltratarea animalelor domestice preferate ale copilului, insulte, poreclire, izolare, ignorare, respingere, indiferenţă, folosirea de apelative sau etichetări denigratoare. Ameninţarea cu violenţa fizică este de asemenea un abuz psihologic. Violenta fizică, verbală sau denigrarea îndreptată asupra altui membru al familiei precum şi violenta fizică sau asupra animalului de companie al copilului sau distrugerea jucăriilor acestuia cu intenţia de a îi crea acestuia o suferinţă, sunt şi ele forme de manifestare a abuzului emoţional.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.