Contribuția lui Abraham Maslow la dezvoltarea psihologiei contemporane

”Omul nu poate face alegeri înțelepte în viață dacă

nu îndrăznește să se asculte pe sine, pe el însuși, in

fiecare clipă a existenșei sale ” (Abraham H.

Maslow)

Abraham Maslow a fost unul dintre cei mai influenți psihologi și totodată unul dintre

promotorii psihologiei umaniste, contribuind la schimbarea concepției despre natura umană și

despre potențialul speciei umane. Opera sa a avut o influență semnificativă în crearea unei

conceptii pozitive și complexe asupra naturii umane.

Maslow s-a născut la 1 aprilie 1908 în Brooklin, într-o familie de evrei ruși emigranți. A

avut o copilărie nefericită, iar în tinerețe a fost timid, nevrotic, depresiv, singuratic și cu o părere

foarte proastă despre sine (Frager, 2007, p.52). Cărțile și studiul l-au ajutat să scape de

sentimentul de singurătate și inferioritate și, totodată, să devină un student remarcabil (Schultz,

Schultz, 2012, p. 482).

Prima experiență cu domeniul psihologiei, dobândită în cadrul Universității Cornell, l-a

înstrăinat aproape complet. Totuși, în 1928 s-a transferat la Universitatea Wisconsin, unde a

acumulat cunoștințe solide de cercetare experimentală, devenind astfel un adept al

behaviorismului watsonian.

Deși a fost imprestionat de potențialul behaviorismului, Maslow a înțeles că această

abordare a vieții avea anumite neajunsuri, în sensul că ”se aplica doar muncii de laborator și era

gândită doar pentru ea”. (Maslow, 1979, pp. 1059-1060)

De asemenea, Maslow credea că teoria lui Freud reprezintă un aport semnificativ la

întelegerea ființei umane, în special pentru evidențierea rolului central al sexualității în

comportamentul uman.

Din 1934 până în 1937, Maslow a lucrat pentru Edward L. Thorndike ca asistent de

cercetare în psihologia socială la Teachers College, Columbia University, unde a creat

controverse întervievând studentele despre viața lor sexuală, în condițiile în care în acea perioadă

nici nu se auzise încă despre cercerări asupra sexualității.

Prima sa poziție didactică a fost la Brooklyn College, între 1937 și 1951, unde a devenit unul dintre cei mai iubiți profesori, fiind supranumit ”Frank Sinatra de la Brooklyn College”. Acesta a reușit să-și molipsească studenții cu dragostea sa de cunoaștere și entuziasmul față de psihologie. În această perioadă a avut ca mentori pe Erich Fromm, Karen Horney, Kurt Goldstein, Max Wertheimer și Ruth Benedict. Ultimii doi erau nu numai profesorii săi, cât și prieteni apropiați, Maslow fiind profund influențat de aceștia. De altfel, a început să țină însemnări despre ei, încercând să înțeleagă ce anume îi făcea să fie atât de speciali. (Frager, 2007, p.52). Acesta afirma în scrierile sale: ”Încercând să-i înțeleg, să mă gândesc la ei și să scriu despre ei în jurnal și în însemnările mele, mi-am dat seama, într-un moment minunat, că cele două tipare pot fi generalizate. Vorbeam despre un tip de persoană, nu despre doi indivizi ce nu pot fi comparați între ei. Asta mi-a trezit un entuziasm minunat. Am încercat să văd daca mai pot găsi și în altă parte același tipar și l-am găsit la noi și noi oameni.” (Maslow, 1971, p. 41). În 1951 Maslow a fost invitat să conducă departamentul de psihologie recent înființat la Universitatea Brandeis, dedicându-se complet dezvoltării universității. A rămas la Brandies până în 1969, perioadă în care și-a rafinat ideile, având ca scop elaborarea unei teorii cât mai complete asupa naturii umane.

1. Frager, R. (1987), Preface to the third edition. In A. H. Maslow, Motivation and personality, 3rd ed., Rev., C. McReynolds, Ed. Harper and Row;

2. Lowry, R.J. (1973). A H. Maslow: An intellectual portrait, Monterey, CA: Braoks/ Cole; 3. Maslow, A. H. (1998, ed. rev.), Toward A Psychology Of Being, John Wiley And Sons Ltd.;

4. Maslow, A. H. (2012, ed. rev), Motivație și personalitate, Editura Trei, București:

5. Maslow, A. H. (2017, ed. rev), Religii, valori si experiente de varf, Editura Trei, București;

6. Schultz, D. P, Schultz, S. E (2012) O istorie a psihologiei moderne, Editura Trei, București,

1. De Carvalho, R.J (1991), Abraham H. Maslow (1908-1970) An intellectual biography, Thought, 66 (260);

2. Frick, W.B. (1982). Conceptual foundations of self-actualization: A contribution to motivation theory, Journal of Humanistic Psychology, 22(4);

3. Grossman, R. (1985), "Some Reflections on Abraham Maslow," Journal of Humanistic Psychology, 25;

4. HalI, M.H. (1968). A conversation with Abraham H. Maslow, Psychology Today.

5. Hanley, S.J, Abell, S.C. (2002), Maslow and Relatedness: Creating an Interpersonal Model of Self-Actualization, Journal of Humanistic Psychology, 42(4).