Una din preocuparile cele mai de seama prezenta in viata parintilor inca de cand copii sunt mici, se opreste asupra viitorului profesional al copiilor.
Datorita acestei preocupari, in multe cazuri familia joaca un rol decisiv in alegerea profesiunii copilului. Daca parintii neglijeaza spijinirea copilului in procesul complex si indelungat de conturare a optiunii profesionale pot determina alegeri gresite. Unii din copii lipsiti de sprijinul parintesc in aceasta directie izbutesc sa-si gaseasca calea potrivita mai ales cu ajutorul scolii. Dar unii dintre ei vor intampina: succese, greutati si ajung la greseli care se resimt multi ani pt ca parintii lor poarta o mare parte de vina. Simplu fapt insa ca parintii se preocupa de problema alegerii profesiunii copilului nu aduce insa si rezolvarea ei corespunzatoare. In preocuparea pentru aceasta problema se impune in primul rand ca intre parinti si copil sa existe o identitate de pareri. Apoi ca acestea sa fie potrivite, aspiratiile sa corespunda capacitatilor si insusurilor copilului. O prima categorie de relatii in alegerea profesiunii copilului este cea in care exista o corespondenta de pareri intre el si unul din parinti. Sansa de a avea cuvantul hotarator o are parintele cu cea mai mare autoritate in familie si profesiunea pe care o va urma (sau va incerca sa o urmeze) copilul este cea propusa de el. Dar problema aici nu este care dintre parinti sa hotareasca ci ca alegerea definitiva sa ramana cea care este mai potrivita. Situatia copilului este mai dificila cand parintii sunt de acord intre ei, ca fiul sau fiica sa urmeze o anumita profesiune, dar copilul doreste cu tarie alta profesiune sau alt domeniu profesional. Si aici ca si in situatia precedenta problema este: alegerea cea mai buna cea mai potrivita copilului este cea facuta de el, sau cea a parintilor?. Desigur trebuie sa invinga alegera cea mai potrivita. Iar daca nici una dintre cele doua nu este corespunzatoare, sa se renunte la ambele in favoarea celei bune, pe care o vor cauta in colaborarea cu scoala. Adeseori insa in asemenea situatii primeaza dorinta parintilor, acestia fiind uniti in alegere si avand suficiente mijloace de autoritate si constrangere pt a se impune in fata copilului. Dar daca alegerea lor nu este cea buna cel care va suferi mai mult va fi copilul. In alte cazuri, fiecare dintre cei trei membrii ai familiei se gandeste la o alta profesiune (mama, tatal si copilul). Daca pretentiile parintilor sunt in dezacord cu posibilitatile copilului ele pot crea la acesta, stari de tensiune. In aceasta situatie discutiile in contradictorii sunt frecvente, ele dureaza adeseori in preajma concursurilor de admitere,ceea ce ste de natura sa impiedice nu numai buna alegere dar si pregatirea pt concurs. Tinerii care intalnesc asemenea contradictii in familile lor inregistreaza insuccese datorita acestor neajunsuri. Se intalnesc si situatii cand se alege in pripa o profesiune la care nici unul din membrii familiei nu s-a gandit din timp.In aceste czuri sunt frecvente schimbarile in alegeri, care au ca efect impiedicarea pregatirii corespunzatoare, imposibilitatea concretizarii, delimitarii si stabilirii intereselor profesionale ale copiilor. Exista si o relatie favorabila unei rezolvari corecte a alegerei profesiunii copilului, atat acesta cat si parintii sunt de acord asupra profesiunii de urmat. Copilul stie din timp ce are de facut, se pregateste in liniste si in cunostiinta de cauza. Concordanta intre cei trei factori familiali (copil, mama, tata) in alegerea unei profesiuni este favorabila numai in cazurile cand aceasta alegere este corespunzatoare, adica numai daca particularitatile copilului corespund cerintelor impuse de insusirea si practicarea profesiunii respective. In acest scop parintele trebuie sa dea dovada de intelegere, de spirit de cooperare in rezolvarea unei probleme a carei importanta este hotaratoare pentru viitorul copilului. Daca uni parinti gresesc in privinta orientarii scolare si profesionale a copiilor prin neglijarea acestei actiuni, lasand sa se desfasoare la voia intamplarii, alti parinti gresesc prin modul in care inteleg sa solutioneze problema, impunandu-si punctul lor de vedere fara a lua in seama, particularitatiile, inclinatiile, interesele si posibilitatile copiilor. Aceasta atitudine a parintilor este determinata de diferite mobiluri dintre care mai frecvente sunt: dorinta de implinire prin copii a unor vise profesionale pe care parintii nu le-au putut realiza, dorinta de a asigura copiilor o profesiune superioara celei pe care o au parintii, dorinta ca nivelul profesional atins de parinti sa fie mentinut de copil, traditia familiei, interesul exclusiv pentru veniturile materiale. In asemenea situatii parintii uita ca pt insusirea si practicarea cu succes a unei profesiuni acesta trebuie sa-l atraga pe copil, sa fie potrivit cu particularitatiile si posibilitatiile acestuia. Familia constituind "celula" sociala in care se educa si se dezvolta copilul, este antrenata automat in procesul de orientare profesionala prin functia educativa ce o incuba, prin rolul si menirea ei sociala. Parintii si ceilalti membrii ai familiei cunoscand particularitatiile individuale si insusurile copiilor, precum si propriile posibilitati materiale si spirituale de sustinere a formarii intelectuale si profesionale a acestora, pot informa si colabora cu ceilalti factori, in primul rand cu scoala, in procesul de orientare profesionala. Pentru ca actiunea de orientare sa aiba sorti de izbanda este necesar ca parintii sa accepte ideea ca uneori pot gresi si sa caute colaborarea cu scoala si cu ceilalti factori in realizarea acestei actiuni a carei semnificatie nu este numai de ordin personal, familial, ci si de ordin social. Spijinirea copiilor in procesul de alegere a scolii, a profesiunii si indrumarea lor in acest sens este o actiune educativa, complexa si indelungata in care rolul parintilor este adeseori hotarator. De modul in care parintii il indruma in aceasta activitate depinde de multe ori, succesul ori insuccesul copiilor in pregatirea lor scolara si profesionala precum si in viata. Pentru a actiona corespunzator, fara ezitari sau greseli parintii trbuie sa cunoasca profesiunile spre care se indreapta gandurile, dorintele copilului, precum si modul de insusire a acestora prin diferite grade si tipuri de scoli. Foarte importanta este cunoasterea copilului. Succesele scolare determina directia si inaltimea aspiratilor elevilor, aspiratiile devin motive autentice cu directionare profesionala deoarece sunt intemeiate pe posibilitatile reale ale elevului. Nivelul si directia aspiratilor elevului trebuie sa exprime rezultatul unei aprecieri corecte a posibilitatilor personale in raport cu cerintele sociale.
Universitatea ”Petre Andrei” din Iasi
Facultatea de PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
