Ca latura relationala a P, responsabila de felul in care oamenii interactioneaza unii cu altii in cadrul societatii, caracterul a fost definit ca o pecete sau amprenta ce se imprima in comportament, ca un mod de a fi al omului, ca o structura psihica complexa prin intermediul careia se filtreaza cerintele extreme si in functie de care se elaboreaza reactiile de raspuns.
Intrucat caracterul exprima valoarea morala, personala a omului, a mai fost denumit si profilul psiho-moral al acestuia evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistenta si stabilitate.
Caracterul reprezinta configuratia sau structura psihica individuala, relativ stabila si definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativa, deoarece pune in contact individul cu realitatea, facilitandu-i stabilirea relatiilor, orientarea si comportarea potrivit specificului sau individual.
ansamblul tendintelor afective care dirijeaza reactiile unui individ la conditiile mediului in care el traieste (Heyer) continutul psihic al caracterului (def. 4) caracteristicile acestui continut (def. 1 si 3) efectul general produs de stabilirea continutului (def. 2) Marea majoritate a definitiilor date caracterului oscileaza intre aceste 3 elemente.
(Unii autori incercand sa identifice continutul propriu-zis al caracterului s-au oprit pe rand asupra celor 3 mari componente ale vietii psihice: intelectuale, afective, volitive.
mentale. Le Senne caracterul este, scheletul mental, armatura mentala a omului.
(Alti autori si-au fundat caracterologiile lor pe vointa.
Constantin Radulescu-Motru: considera caracterul ca fiind format din, dispozitiile specifice ale vointei. Levitov: vointa reprezinta coloana vertebrala a caracterului.
(Sunt si autori care definesc caracterul cu ajutorul structurilor afective care apar in calitate de constituienti psihici esentiali ai caracterului.
Al. Rosca: caracterul- ansamblul sentimentelor. Aceste definitii se indeparteaza de esenta notiunii de caracter.
(Alti autori au incercat sa reuneasca elementele cognitive, afective si volitive in structura caracterului.
St. Zisulescu: caracterul = insusirea P luminata de intelect, sustinuta de sentiment si directionata de vointa spre a lua o atitudine fata de realitate. Dificultatea definirii caracterului provine din natura lui complexa si mai ales din multitudinea sensurilor sub care apare termenul respectiv in literatura de specialitate.
Zisulescu arata ca s-au conturat cel putin 3 sensuri ale notiunii de caracter: caracter in sens de caracteristic, aceasta acc. provenind chiar din etimologia cuvantului grec, haractir, care Teofrast, se refera la, monograma individului, la anumite particularitati ale comportamentului lui; caracter in sens etic, ca o insusire de P investita cu valoare morala. Cand vorbim despre caracter mai mult ca sigur implicam un standard moral si emitem o judecata de valoare (Allport). Caracter in sens ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
