Bulimia Nervosă

I. Bulimia nervosă

Bulimia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar caracterizată prin episoadele de supraalimentaţie necontrolată mult dincolo de necesităţile organice şi cauzat de o perturbare neuropsihică, urmate de eforturi compensatorii în vederea reducerii surplusului ponderal, prin provocarea vărsăturilor, abuzul de laxative şi/sau diuretice, privare de hrană sau exerciţii excesive. Bulimia nervoasă afectează 1 – 3% din adolescente şi femeile tinere. Vârful incidenţei bulimiei nervoase se întâlneşte la 18 ani. Apariţia simptomelor bulimice la o vârstă mai fragedă este corelată cu o gravitate mai mare a tulburării.

Cauze:

Bulimia nervoasă este o tulburare cu etiologie multifactorială. Atitudinea faţă de standardele culturale de frumuseţe şi atractivitate fizică contribuie la comportamentele bulimice, deşi există dovezi care indică o implicare a factorilor genetici.

Bulimia şi alte tulburări alimentare sunt legate de anomalii ale neurotransmiţătorilor – în special a serotoninei, implicată în reglarea aporturilor alimentare. Afectarea senzaţiei de saţietate, scăderea ratei metabolismului bazal şi anomaliile în reglarea funcţiei gonadice au fost observate la pacienţii cu bulimie. Aceste anomalii pot fi asociate cu alterarea funcţiei leptinei. Leptina este o proteină ce controlează greutatea corporală, acţionând asupra sistemului nervos central pentru a reduce aporturile alimentare. În studiile efectuate, administrarea de leptina a dus la scăderea ingestiei de alimente, ceea ce sugerează că alterarea funcţiei leptinei contribuie la episoadele de supraalimentaţie observate la bulimici.

Mediul sociocultural joacă cu siguranţă un rol în apariţia bulimiei. Bulimia este mai frecventă în culturile în care este idealizată silueta suplă.

Crizele bulimice pot surveni în mod obişnuit sau pot fi declanşate de anxietate, furie sau depresie. După acestea, se instalează sentimentul de vinovăţie sau de disforie.

Factori de risc:

- sexul feminin – bulimia nervoasă afectează de 10 - 20 ori mai multe fete decât băieţi

- vârsta - majoritatea pacienţilor sunt la vârsta adolescenţei

- regimurile de slăbire – bulimia apare în majoritatea cazurilor în timpul sau după o încercare de a slăbi

- apartenenţa la o cultură ce idealizează silueta suplă

- antecedentele familiale de tulburări depresive, alcoolism sau obezitate

- factorii ereditari – tulburările de alimentaţie se găsesc deseori la mai mulţi indivizi din aceeaşi familie.

Există cinci criterii de bază în diagnosticarea bulimiei:

1. Apariţia repetată a episoadelor de mâncat foarte mult. Acestea sunt caracterizate prin mâncarea într-o perioadă de două ore a unei cantităţi de mâncare care este în mod evident mai mare decât mulţi oameni ar mânca în timpul unei perioade similare de timp şi în circumstanţe identice.

2. Un sentiment de lipsă de control asupra mâncatului în timpul unui asemenea episod sau sentimentul că nu se poate opri din mâncat.

3. În plus faţă de mâncatul în cantitate mare, se manifestă o comportare de compensare inadecvată pentru prevenirea luării în greutate. Aceste comportări pot include provocarea vărsăturii, folosirea laxativelor, diureticelor, clismelor sau a altor medicamente, înfometarea sau excesul de exerciţiu fizic.

4. Atât impulsul de a mânca cât şi comportarea compensatoare trebuie să apară de cel puţin două ori pe săptămână timp de trei luni şi nu trebuie să apară în timpul episoadelor de anorexie.

5. Comportarea de mai sus este clar influenţată de imaginea asupra propriului corp.

Complicatii:

Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanentă. De fapt bulimia poate deteriora stomacul şi rinichii unei persoane ca rezultat al vomitării permanente. Bulimia poate de asemenea deteriora dinţii unei persoane ca rezultat al acidului care vine în cavitatea bucală în timpul procesului de vomitare. Persoana poate să dezvolte „obraji de hamster” care apar când gladele salivare se măresc datorită vomatului foarte des.

Problemele emoţionale ale tulburărilor de alimentaţie au şi ele preţul ei. Când o persoană devine obsedată de greutate, este dificil să se concentreze pe altceva. De cele mai multe ori persoanele cu tulburări de alimentaţie devin retrase şi mai puţin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe planificare urmatorului impuls de a mânca, cheltuiesc o mulţime de bani pe mancare şi se ascund în baie pentru multă vreme după mese.