Educatia permanenta
Acest concept este specific pedagogiei contemporane. Astazi educatia este conceputa ca un continuum existential, al carui durata se confunda cu insasi durata vietii si care nu trebuie limitat in timp (varsta scolara) si nici inchis in spatiu (cladiri scolare).
Educatia permanenta este un raspuns specific la dinamismul existential, o lucrare pe cont propriu a unei formari adecvate la solicitari multiple si inedite. Ea are caracter anticipativ, bazandu-se pe obisnuinta de a invata si pe ideea ca “intr-o societate democratica fiecare invata de la fiecare” (Vaideanu, 1988).
Pentru individ este un efort de armonizare ale diverselor stadii de instruire (prescolare, scolare, universitar) astfel incat individul sa nu vina in conflict cu sine insusi (Lengrand). Principiul educatiei permanente alimenteaza acea disponibiliate netarmurita a individului de a cunoaste mai mult si mai bine, de a se increde in fortele proprii pentru a invata si a cerceta, pentru ca educatia prin scoala nu e decat o initiere, un debut, un ajutor pentru autoajutor.
Educatia permanenta subordoneaza intreaga activitate de formare, modelare si dezvoltare a personalitatii umane. Ea reprezinta un proces de durata, ce cuprinde dimensiunile orizontale si verticale ale intregii perioade ale vietii.
Integrare -> verticala: dureaza toata viata
->orizontala: raspunde diferitelor aspecte si probleme ale vietii indivizilor si societatilor.
Cercetarile din psihologia varstelor, psihologia educationala si a invatarii au demonstrate stiintific capacitatea indivizilor de de a se educa la orice varsta, prin forme, modalitati, tehnici diferite, in ritmuri si cu intensitati adecvate si nuantate in functie de particularitale lor psihosociale si individuale.
- Caracteristicile educatiei permanente-ea este un fenomen complex, individual) al membrilor societatii, educatia incepe incepe in momentul nasterii omului si dureaza toata viata; ea nu mai este o preagatire pentru viata si viata insasi.
Caracter formative- datorat informatiilor formative sistematice si integratoare exercitate asupra fiintei umane, pe toata durata vietii acesteia. dinamic si cuprinzator pentru intreg planul socialului ca o educatie pentru toti, ca o dimesiune permanenta a vietii si ca motor al societatii.
- Caracter continuu, permanent: in plan social-istoric, reprezinta premisa dezvoltarii personalitatii umane si a umanizarii omului, si in plan ontogenetic (plan
- Caracter generalizat, omniprezent si de amploare- a patruns in sferele societatii, absolut peste tot unde exista oameni, si dezvolta atata timp cat vorbim despre existenta umana.
- Caracater dimanic, evolutiv, integrator- pentru ca angajeaza un ansamblu de activitati si procese evolutive, care integreaza si articuleaza toate formele si tipurile de educatie cu care vine omul in contact, toate experientele educative, influentele si autoeducatia care contrubuie la modelarea personalitatii umane.
- Caracter flexibil- educatia permanenta este modelata astfel incat sa favorizeze dezvoltarea omului in directia nevoilor sale educationale, a intereselor, dorintelor, aspiratiilor, aptitudinilor, talentelor personale, a profilului de inteligenta.
Pedagogul Bogdan Suchodolski considera educatia permanenta un mijloc de dezvoltare a nevoii de cultura si a interesului pentru valorile culturale, tocmai pentru ca ea corespunde si raspunde orientarii preferintelor si inclinatiilor umane si pentru ca ne face viata, mai colorata, mai valoroasa.
Obectivele educatiei permanente:
-transformarea calitativa si modelarea integrate a intregii personalitati in directia dezvoltarii trasaturilor positive a fiecarui individ.
-formarea si dezvoltarea interesului pentru invatare continua, permanenta adaptativa.
“Instructie si educatie”- Ionescu Miron, ed Garamond Cluj-Napoca, 2003
“Instruire interactive. Repere pentru reflectie si actiune” – Bocos M. editia a II-a, editura Presa Universitara, Cluj-Napoca, 2002
“Pedagogie” – Cucos Constantin, editura Polirom Iasi, 1996
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
