Autismul

AUTISMUL

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1911 de psihiatrul elveţian Paul Eugen Bleuler, (n. 30 aprilie 1857 – d. 9 februarie 1940) pentru a descrie unele tulburări ale gândirii la pacienţii săi adulţi, îl defineşte ca "detaşare de realitate însoţită de o predominare a vieţii interioare", dându-i numele de “autism ” (de la grecescul “autos”- “sine”). Manifestare fundamentală în psihoza schizofrenică, caracterizată printr-o gravă tulburare de comunicare, bolnavului îi lipseşte capacitatea dar şi intenţia de comunicare, pierzând orice contact cu realitatea exterioară

În 1943 psihiatrul american Leo Kanner (n. 13 iunie 1894 – d. 4 aprilie 1981) a descris pentru prima dată 11 copii care au fost primii copii diagnosticaţi cu autism infantil , cea mai timpurie dintre psihozele infantile (apare înainte de 2 ani), ei prezentau particularităţi specifice total deosebite de tot ceea ce se înregistraseră până la acea dată, o combinaţie de grave deficite de vorbire marcate de anormalităţi în interacţiunea socială şi o înclinaţie spre comportamente stereotipe, repetitive şi ritualistice, specialiştii în domeniu au căutat să-i definească esenţa.

Problemele legate de definire au fost complicate şi mai mult de interesul comparativ recent faţă de un sindrom descris de Asperger, care, asemenea sindromului lui Kanner, face parte din sub-grupele de tulburări de tip autist. Iniţial teoriile păreau să sugereze că este vorba de o tulburare emoţională, dar, pe parcursul anilor, dovezile care s-au acumulat arată că comportamentul autist se datorează unei disfuncţii psihice a creierului.

Deşi denumirea iniţială a evidenţiat că autismul infantil precoce e observat în copilărie şi documentele descriu comportamentul autist la copii, acum este clar că autismul e văzut ca o boală pe tot parcursul vieţii a cărei tip şi severitate se modifică în timp odată cu dezvoltarea individului.

Termenul de autism este folosit în sensul larg de TSA - tulburări din spectrul autismului. Atunci când ne referim la “autism” ca tulburare specifică din cadrul spectrului, folosim termenul “autism clasic” sau “tipic”.

I. TRIADA SIMPTOMATICĂ

Toate persoanele cu autism prezintă dificultăţi în ce priveşte:

- interacţiunea socială,

- comunicarea socială,

- imaginaţia,

aceasta a mai fost numită “triada de impedimente”.

Se manifestă în prima parte a copilăriei, suspiciunea de autism se poate ridica uneori la câteva săptămâni sau luni după naştere, dar alteori acest lucru nu este posibil decât după împlinirea vârstei de doi ani sau doi ani şi jumătate, cauzele specifice sunt încă necunoscute. Aproximativ 70% din indivizii afectaţi manifestă şi handicap mintal.

Nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele (tiparele comportamentale pe baza cărora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni. Nu există diferenţe fizice vizibile din afară între un copil cu autism şi unul normal. În ultimii ani cercetătorii recunosc tot mai mult faptul că se pot observa anumiţi “precursori” ai acestor tipare comportamentale în etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vârste mai mici de 18 luni fiind şi el în creştere.

Confruntaţi cu aceste probleme, copiii care suferă de autism se simt mai în siguranţă şi mai confortabil în medii structurate, previzibile. Orice schimbare/deviere de la rutină poate provoca anxietate şi poate duce la comportament bizar sau nelinişte extremă. Pot părea indiferenţi faţă de părinţi şi chiar inconştienţi de existenţa altor persoane. Copiii cu autism pot fi înspăimântaţi de lucruri inofensive, iar pe de altă parte pot ignora pericole reale.

Adeseori autismul infantil poate fi confundat cu tulburări de dezvoltare. Datorită lipsei de reacţie, copiii cu autism sunt uneori consideraţi în mod eronat ca suferind de surzenie sau retard mental. În cazul retardului mental, copilul funcţionează totdeauna doar la nivelul vârstei sale mentale pe care a atins-o. Comportamentul lui poate fi prevăzut cu acurateţe. În schimb, copilul autist poate termina un puzzle în timp record dar în acelaşi timp să nu fie capabil să-şi înveţe propriul nume.

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE

SOCIOLOGIE – PSIHOLOGIE