Atenția - forme ale atenției de la starea de veghe la vigilență

Atentia este procesul psihofiziologic care consta in orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, in vederea obtinerii unei perceptii optime, rezolvari adecvate ale sarcinilor, a situatiilor-problema si adaptarii comportamentului sensorio-motor, cognitiv si afectiv la mobilitatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei. Atentia apare ca o conditie primara, de fond, pentru desfasurarea proceselor de cunoastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, prucum si a comportamentelor motori

Atentia se manifesta in plan subiectiv ca o stare de incordare, rezultata din concentrarea activitatilor psihice asupra unui obict, fenomen, proces sau eveniment, asupra unor idei, actiuni, stari psihice etc. In plan comportamental (sensorial, motor, intelectual) atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare si activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaza, detecteaza si filtreaza informatii, concentrandu-se asupra celor relevante si neglijandu-le pe altele nesemnificative pentru o anumita situatie. “Criteriul interior” al selectiei informatiilor depinde in esenta de motivatie (trebuinte, motive, interese), de emotiile si sentimentele cognitive.

Controlurile cognitive se intereleaza cu functionalitatea atentiei, permitand declansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice. In opinia lui P. I. Galperin, atentia este o functie a controlului psihic. Activitatea de control nu are, desigur, un produs special. Odata declansata, atentia permite reflectarea unor elemente din mediu care intra in campul perceptiv al subiectului, precum si desfasurarea activitatii cognitive prin punerea in functiune si, totodata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si conative.

Formele atentiei:

Atentia nu se manifesta in acelasi mod in toate activitatile umane. Atentia are forme mai simple sau mai complexe, criteriul de diferentiere fiind constituit de natura reglajului, care poate fi voluntar sau involuntar.

Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar. Stimulii care declanseaza o reactie de orientare si trezesc sau comuta in chip spontan atentia au fost numiti prosexigeni. Atentia involuntara reprezinta o forma simpla, intalnita si la animale. Aceasta poate fi determinate de factori interni sau externi. Prinre cei externi se numara: intensitatea deosebita a stimulilor, noutatea si neobisnuitul stimulator, aparitia sau disparitia brusca a stimulilor, mobilitatea unor stimuli pe fondul altor stimuli fixi, gradul de complexitate al stimulilor (un stimul simplu capteaza atentia pentru circa 1-2 min in timp ce unul complex o capteaza pentru mai mult timp). Factorii interni tin de interesul pe care il prezina acel obiect fenomen pentru persoana. Interesul provoaca si mentine un timp indelungat atentia catre obiectul sau si duce la rezultate foarte bune: receptare cat mai complete, I ntelegere, retinere foarte buna pentru memorie). Deasemenea, prin actualizarea unor motive si trairea afectiva pozitiva a relatiei cu obiectele se satisface si se mentine nivelul energiei si gradul ei de concentrare fara efort, timp indelungat si fara sa apara oboseala. Constiinta faptului ca o actiune sau o activitate corespunde foarte bine aptitudinilor pe care subiectul le are déjà poate mobiliza cu usurinta atentia, asigurand totodata concentrarea si stabilitatea necesara.

Atentia involuntara prezinta mecanisme neurofunctionale specific, asigurand eficienta unei activitati fara sa apara oboseala. Totusi, ea este insuficienta pentru buna desfasurare a activitatilor umane.

Atentia voluntara este, spre deosebire de cea involuntara, intentionata si autoreglata constient. Este superioara atat prin mecanismele de producer, cat si prin efectele ei pentru activitatea omului. Foarte importante in declansarea atentiei voluntare sunt mecanismele verbale si lobii frontali. Autoreglajul voluntar spre exprima in orientarea intentionata spre obiectul atentiei, intensificarea activitatii psihice, inhibarea voita a altor preocupari colaterale, inhibarea altor factori excitanti, perturbatori sau limitarea influentei acestora, mentinerea concentrarii atentiei pe durata necesara indeplinirii acelei activitati.