Analiza psihologică a personalității George Bacovia

George Bacovia s-a născut la 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), și a decedat la Bacău pe data de 22 mai 1957, București). A fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. Versurile sale sunt profund originale, creînd așa numita atmosferă bacoviană. Plouă mereu, frunzele cad, corbii strabat văzduhul, pe stradă trec procesiunile funebre, decorul banal, amanții sunt bolnavi, copiii subrezi, cadavrele se descompun, pretutindeni e plînset, tuse, agonie, moarte.

Temele fundamentale ale liricii bacoveniene sunt lumea oraşului de provincie,a târgului sufocant, singurătatea, natura bacoviană, care este de fapt o stare de spirit, iubirea şi moartea.

Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină Bachus via, unde însemna Calea lui Bachus, dar are legătură și cu denumirea orașului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn", un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului, cu anumite curente ale modernismului poetic. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul care execută un uriaș salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii române.

Pentru orice om creator, creația este bucățica ruptă din sufletul său și înveșnicită materialnic în această lume. Pentru un scriitor ca Bacovia, poezia este acel portret sufletesc care l-a lăsat pentru moștenitorii să, pentru urmașii care doresc să simtă ceea ce nu se poate simți fără un scîntei numit creația Bacoviană. Desăvîrșita personalitate nu poate fi regăsită pe deplin în poezie, însă ca niște urmași creatori, noi trebuie să ne întruchipăm în poet și citind aceste poezii trebuie să memorăm trăirile simțite în momentele de amurțeală, de citanie.

Imaginația este o parte din om. Conștiința este imaginația spontană a personalității însă înabușirea acesteia este rezultatul gîndirii excezive. Bacovia este stăpîn pe imaginile sale și este în stare să creeze noi locuri, chipuri și personalități. Imaginația este rodul unei vieți active, cînd te implicit în diferite manifestări, cînd cauți răspunsuri la intrebări și cînd cauți întrebări pentru a le răspunde. Imaginația este o valoare a copilăriei care nu dispare, dar care se modifică, crește, se face mai productivă și care ca urmare este capabilă să ajute să creeze nu doar o stare sufleteasco ci o lume imaginară. Bacovia se manifestă printr-o imaginație activă, acesta încearcă să-și imagineze anumite chipuri, fenomene după depunerea unui efort voluntar. Acesta nu încearcă să creeze o altă lume a viitorului, însă face lucrurile simple-divine și cele care înricoșează mulțimea în verdict de smerenie. Lui nu îi este frică de moarte pentru că moartea, în acea lume imaginară, așa cum ar și trebuit să fie, este doar un singur pas spre eterna viață. Lui nu îi este frică de singe, pentru că, single nu înseamnă moarte ci înseamnă viață și vitalitate. Aceste cuvinte pot fi lămurite printr-un proverb: “Dacă vezi un om străpuns de cuțit iar celălalt ține mînerul în mînă, nu te grăbi să dai vina pe el, el poate vrea doar să-l scoată”. Acest proverb, întruchipează frica noastră de o viață reală și frica noastră de a ieși din acea boală numită “Imaginație- o viață reală”. Imaginația lui Bavocia era una involuntară. Deoarece, acesta fiind un poet, ideile sale vin spontan, nu depune mult effort pentru a crea, ci creația este cel care îl conduce. Tot ceea ce are de înșirat pe foaie este rezultatul unei reacții dintre gîndire și lumii abstravte create involuntar. Această lume devine izvorul cuvîntului bacovian.

O imaginație creativă este sindromul cel mai haric a unei minți creatoare. Bacovia nu este excepția, acesta ca toți alți poeți nu a reușit să-și facă o imunitate ci s-a supus acestui vînt creator, acestei imaginații involuntare și creative. Creativitatea este caracteristică unui om ce tinde mereu spre ceva nou, spre a descoperi simplitatea în cele compuse. și dezordinea în cele simple. Bacovia reflectă o imaginație creativă, deoarece în poeziile sale el ne dă dovadă de acest lucru. Ca exemplu este vîrful creativității sale, poezia: “PLUMB”.

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Finanţe şi Bănci