Utilizarea televizorului în grădiniță

Principiul intuiției se referă la cerința ca actul cunoașterii să se bazeze pe contactul direct, prin organele de simț, cu obiectele și fenomenele reale sau cu imaginile acestora (material didactic intuitiv).

Respectarea acestui principiu este foarte importantă pentru învățământul preșcolar și primar. Având în vedere modul de percepere a realității și stadiul dezvoltării gândirii la aceaste vârste (stadiul operațiilor concrete și stadiul preoperator) pentru a se dezvolta corespunzător copiii au nevoie de suport material concret intuitiv. Obiectele materiale sunt prezentate static sau dinamic. Imaginile din cărțile de povești dezvoltă imaginația și sugerează subiecte de desenat ori pentru narațiuni, tablourile oferă posibilitatea de a descrie obiecte și ființe. (Cf. Voiculescu, pp. 48-49)

Atunci când se utilizează televizorul la grădiniță cadrul didactic trebuie să aibă în vedere că primii ani de viață sunt cruciali pentru dezvoltarea creierului copilului. Copiii ar trebui să urmărească doar programe cu valoare educațională și sub stricta supraveghere a adultului.

Vizionare TV nu trebuie să înlocuiască actrivitatea didactică, ci trebuie să o completeze. Cadrul didactic poate utiliza televizorul pentru a le prezenta copiilor documentare care să completeze lecția predată la clasă. De exemplu la o lecție de istorie despre statele medievale, se pot prezenta copiilor imagini documentar care să prezinte viața oamenilor de atunci.

Emisiunile de televiziune și filmele destinate în mod special copiilor pot să le aducă o nouă deschidere asupra lumii, un univers diferit, plin de experiențe și de imagini noi. Copiii pot ajunge să cunoască cum e viața în zonele îndepărtate, zone în care poate nu vor ajunge niciodată (pot învăța lucruri despre viața oamenilor, animalelor, plantelor din diverse zone ale globului, pot vedea imagini din spațiu etc.). Emisiunile cu conținut științific sunt de asemenea de un real folos (pot vedea diverse experimente despre care au citit în cărți și care nu pot fi reproduse în sala de clasă, pot învăța cum să realizeze lucrări artistice din diverse materiale etc.)

Totuși, obișnuindu-se de mici cu experiența “spectaculoasă” oferită de televizor, când sunt puși în fața realității, care nu șochează în niciun fel, nu îsi mai pot concentra atenția. La scoala ei vor aștepta ca prezentarea profesorului să aibă aceeași dinamică, să îi surprindă, să fie un ‘’spectacol’’. Așteptarea nefiindu-le satisfăcută, atentia este dezactivată, și totul îi plictisește.

Cu o motivație scăzută pentru învățarea de cunoștințe noi, incapabili să se concentreze, cu o hiperactivitate excesivă, copiii răspund tot mai greu cerințelor școlare.

Expunerea îndelungată și sistematică la efectele directe și indirecte ale televiziunii are un efect coplesitor asupra minții umane și asupra intregului sistem de viață a omului contemporan.

Impactul televizorului și asupra vieții și dezvoltării copiilor depinde de mai mulți factori: cât de mult timp petrec în fața acestuia, vârsta și personalitatea lor, dacă o fac singuri sau împreună cu un adult, dacă adultul discută cu el despre ceea ce vede la TV.

Copiii reprezintă o grupă de risc pentru că psihicul lor nu este încă format şi se pliază uşor pe orice model comportamental. Dacă sunt lăsaţi mult timp în compania televizorului, atunci el va deveni cu uşurinţă un mod de viaţă, de care cu greu se vor mai putea ulterior desprinde. Părinții și cadrele didactice au responsabilitatea de a-I învăța pe elevi să aibă o viziune critic față de ceea ce le prezintă televiziunea. Să îi învețe să selecteze programele și emisiunile.