Proiectarea Demersurilor Instructiv Educative

Înainte de a analiza în profunzime conţinutul subiectului propus se impune definirea conceptului de proiectarea didactică dar şi a noţiunilor conexe acestei acţiuni complexe. Conform Bocoş şi Ionescu (2009) proiectarea didactică reprezintă ,,orientarea teleologică a procesului de învăţământ spre atingerea unor finalităţi educaţionale bine delimitate”, şi prezintă un caracter organizat, conştient şi sistematic care ,, conferă acţiunii de proiectare a desfăşurării sale statutul de premisă care îi asigură eficienţa.” Proiectarea în cadrul procesului de învatamânt este esenţială şi prin intermediul acesteia, pornind de la o analiză diagnostică, se prefigurează modalităţile de desfăşurare şi de evaluare a activităţilor instructiv-educative şi, în final, se elaborează proiecte pedagogice. Cu alte cuvinte putem vorbi despre realizare efectivă, care se transpune în practică în proiectul pedagogic considerat cel mai eficient. Acest demers mai are în vedere şi evaluarea performanţelor elevilor şi a activitatii instructiv-educative în ansamblu, iar informaţiile astfel obţinute servesc drept punct de plecare pentru activităţile ulterioare. În acest context, proiectarea didactica poate fi definită drept un demers de anticipare a modului în care se va desfăşura activitatea instructiv-educativă într-o anumită perioadă de timp.

În ceea ce priveşte procesele instructiv-educative, aceste sunt deosebit de complexe şi constituie siteme probabilistice, modul de derulare a lor depinzând de un număr foarte mare de variabile pedagogoce şi psihologice. În acelaşi timp, însă, ele oferă o serie de posibilităţi de programare a scopurilor şi obiectivelor, a resurselor materiale şi metodologice, a intereacţiunilor dintre diferitele elemente componente ale strategiilor de instruire şi autoinstruire şi de diminuare a acţiunii factorilor perturbatori sau chiar de prevenire a acestora. Altfel spus, este posibilă (într-o mai mare sau mai mică măsură) prin aceste demersuri ameliorarea raportului dintre certitudine şi aleatoriu. În acest context, proiectarea didactică poate fi definită drept un demers de anticipare a modului în care se va desfăşura activitatea instructiv-educativă într-o anumită perioadă de timp.

Pe aceeaşi lungime de undă apreciază importanţa proiectării didactice şi alţi autori precum Cerghit, Ion T. Radu, C. Cucoş, Vistian Goia, C. Parfene. Proiectarea activităţii didactice presupune eşalonarea pe un întins parcurs temporal, bine organizat, în virtutea unor principii pedagogico-didactice care îşi găsesc reflectarea în câteva documente oficiale.

În ultimele decenii, problemele pe care le generează acţiunea de proiectare constituie obiectul a numeroase investigaţii şi dezbateri. Interesul deosebit manifestat de teoria pedagogică este stimulat, în primul rând, de cerinţa creşterii calităţii şi eficienţei pedagogice, economice şi sociale a acestei activităţi, dominantă în epoca noastră. În legătură cu acest fapt, poate fi menţionată viziunea nouă asupra organizării şi desfăşurării activităţii constructiv-educative, pe care o promovează tehnologia didactică modernă, ca proces vizând proiectarea, organizarea şi alegerea mijloacelor, tehnicilor şi formelor de desfăşurare în vederea realizării conţinuturilor obiectivelor stabilite.

După cum remarcă unii autori (I. Cerghit, V. Goia), analiza acţiunilor şi operaţiilor pe care le include activitatea de concepere şi realizare a procesului instructiv-educativ permite ordonarea lor în trei planuri: teoretic-aplicativ, practic-realizator, teoretic-analizator, evaluativ. Cu alte cuvinte, demersul de anticipare a desfăşurării activităţii instructiv-educative implică următoarele etape:

- stabilirea obiectivelor activităţii instructiv-educative. Obiectivele sunt rezultatele aşteptate la sfârşitul unei activităţi de învăţare şi sunt exprimate în termeni de achiziţii în plan comportamental;

- alegerea conţinuturilor activităţii instructiv-educative. Conţinuturile sunt selectaţi în funcţie de obiectivele propuse şi sunt organizate, structurate după cerinţele didactice;

- precizarea căilor şi mijloacelor de realizare a obiectivelor, ceea ce implică alegerea metodelor şi mijloacelor de învăţământ, elaborarea suporturilor materiale, construirea situaţiilor de învăţare ş.a.;

- elaborarea modalităţilor de evaluare, prin stabilirea criteriilor şi tehnicilor de evaluare şi construire a instrumentelor de evaluare.

Asta nu înseamnă că acţiunea de proiectare didactică mai reprezintă azi numai un demers administrativ formal în care să se gestioneze, timpul şi nu se suprapune peste întocmirea planurilor de activitate. Dimpotrivă, ea reprezintă un demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a programei şcolare, în funcţie de contextul educaţional.

În funcţie de perioada de timp luată în considerare, proiectarea pedagogică poate fi: globală sau eşalonată. Proientarea pedagogică globală: este realizată pe o perioadă mai mare de timp (ciclu de învăţământ). Se finalizează cu elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare. Proiectarea pedagogică eşalonată: vizează perioade de timp mai restrânse (an şcolar, semestru, capitol, lecţie). Este realizată de cadrele didactice şi se concretizează în planificări şi proiecte didactice.