Predarea ca dirijare a învățării

1. Evolutii conceptuale

Prin complexitatea si bogatia aspectelor sale, predarea reprezinta nucleul dur ce da substanta intregii activitati didactice.

Nici o alta secventa din activitatea profesional-didactica nu formuleaza cerinte si exigente mai numeroase privite din perspectiva a ceea ce ,,trebuie sa stie” si a ceea ce trebuie sa faca un profesor, decat partea care se refera la predare

Sunt argumente pentru care multi specialisti in domeniu sunt inclinati sa puna semnul egalitatii intre activitatea de predare si exercitarea profesiunii didactice.

Intr-un sens mai larg, acest gen de activitate reprezinta una dintre functiile fundamentale proprii oricarei institutii scolare- functie de care depind, intr-o mare masura, starea de progres semnificativa in pregatirea generatiilor de elevi, o buna educatie scolara si, in general, prestigiul insusi al invatamantului.

In versiune clasica, termenul de ,,predare” este luat in acceptia lui didaskein (gr)=a invata pe altii, de unde intelegerea predarii ca ,,arta de a invata pe altii”, ca instruire, ca arta a magisterului de a-si pune in valoare aptitudinea sau talentul de a-i invata sau instrui pe altii, elevul fiind aici cel care este invatat, modelat din exterior, de catre profesor.

Dacă învăţarea şcolară, în viziunea didacticii moderne, semnifică schimbarea în comportamentul elevilor, determinată de experienţa organizată pedagogic, atunci a preda semnifică a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe, angajând elevii într-o nouă experienţă de cunoaştere

Caracterul de complexitate al predarii si nevoia de creativitate solicitata in realizarea acesteia sporeste astfel gradul de responsabilitate din partea profesorului, cere mai multa competenta, daruire si un inalt profesionalism didactic.

Unii specialisti sustin ca predarea in invatamantul primar trebuie sa fie ,centrata pe elev” iar cea din invatamantul secundar urmeaza sa fie ,,centrata pe obiectul de studiu”, pe materie. Atitudinea este ireala deoarece ,,predarea de calitate combina atat centrarea pe elev, cat si interesul pentru cunoasterea obiectului predat la absolut toate clasele. Toti profesorii trebuie sa aiba cunostinte vaste si solide pe care sa stie sa le transmita elevilor”

Se poate afirma că a preda înseamnă:

- a prevedea (proiecta) producerea schimbărilor dorite;

- a preciza natura schimbărilor urmărite;

- a organiza şi dirija producerea schimbărilor;

- a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbările (învăţarea) aşteptate

Spre deosebire de didactica tradiţională, care reduce predarea la comunicare, transmiterea cunoştinţelor, în didactica modernă ea semnifică un complex de funcţii sau acţiuni desfăşurate de profesor, în vederea realizării optime a învăţării.

Vizează funcţii sau acţiuni

- de proiectare, de organizare şi coordonare

- de orientare şi dirijare

- de comunicare şi stimulare

- de control şi evaluare

- de cercetare şi inovare a procesului didactic.

Îndeplinirea acestor funcţii în procesul predării ia forma unor succesiuni de enunţuri (orale sau scrise), prin care institutorul /profesorul:

- stabileşte direcţiile învăţării prin enunţarea obiectivelor fixate;

- impune succesiunea fazelor de învăţare (care semnifică o gradare/ dozare a eforturilor de învăţare);

- stimulează interesul şi încurajează efortul de învăţare;

- apreciază rezultatele şi corectează greşelile de învăţare;

- ameliorează şi reglează mersul învăţării (5, p.15).

Din cele de mai sus rezultă că predarea nu vizează activitatea profesorului doar în timpul desfăşurării efective a lecţiilor.

Ea include şi :

- acţiunea de pregătire (proiectare), de reelaborare a conţinuturilor

- de confecţionare a materialelor didactice

- de asigurare a mijloacelor de învăţământ, necesare unei acţiuni pedagogice eficiente

- de analiză, evaluare/ autoevaluare a activităţii şcolare.

Termenul de predare s-a imbogatit cu atatea intelesuri si semnificatii incat este destul de greu sa se mai poata recurge la o definitie universal valabila.

In mod invariabil predarea este conceputa ca:

- transmitere sau prezentare de cunostinte si experiente (tehnici) de actiune (in sensul ei traditional

- act de comunicare sau intercomunicare

- dirijare a invatarii

- structura actionala generativa de invatare