Evaluarea - componentă importantă a învățării

I. ÎNTRE TRADIŢIONALISM ŞI MODERNISM

Trăim într-o societate pe care fluxul informaţional o invadează.

În contextul social actual, statutul educaţiei este altul: învăţământul pregăteşte copilul pentru a face faţă provocărilor de ultimă oră.

Noile abordări educaţionale aduc în faţa cadrelor didactice noi cerinţe metodologice şi le invită să folosească cele mai eficiente căi şi metode pentru obţinerea de bune performanţe.

Activitatea instructiv –educativă, bazată pe ideile înnoitoare ale teoriei pedagogice, aduce inovaţii şi în domeniul evaluării.

Modelul tradiţional de evaluare s-a dovedit a fi depăşit, inducând acţiuni rutiniere şi şablonism.

În acord cu prevederile Noului Curriculum Naţional, strategiile de evaluare a rezultatelor pe care le obţin copiii în învăţare sunt mult mai obiective. Ele propun modalităţi mult mai flexibile de apreciere a performanţelor în învăţare ale copiilor care tind să adauge vechilor practici evaluative o paletă largă de noi posibilităţi, mult mai atrăgătoare şi stimulative.

Noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar este gândit în spiritul planificării pe teme. Activitatea didactică se structurează pe teme variate ,alese (pornind de la interesul pe care copilul îl manifestă faţă de un anumit subiect),ori pe care educatoarea doreşte să le aducă în atenţia copiilor.

Temele sunt apropiate de mediul în care se dezvoltă copilul, de nivelul de cunoaştere al acestuia.

Pentru nivelul I (3-5 ani), educatoarea organizează activităţi din perspectiva facilitării procesului de socializare a copilului, iar pentru nivelul II(5-7 ani) ,din perspectiva pregătirii acestuia pentru integrarea în mediul şi procesul şcolar.

Propunem, astfel o strategie de evaluare ce se poate utiliza , cu deosebire la nivelul II(5-7ani), constând în diferite tipuri de itemi, ce vizează cu precădere activităţi de cunoaşterea mediului, dezvoltarea vorbirii, activităţi matematice.

Probele prezentate pot fi folosite în evaluările sumative de la sfârşitul semestrelor sau anului, ori în activităţile de rutină privind “evaluarea performanţelor », când se măsoară şi se apreciază rezultatele copiilor în raport cu obiectivele operaţionale stabilite în prealabil.

Pornim în demersul nostru de la premisa că educatoarele din grădiniţe sunt interesate de modalităţile cele mai adecvate de evaluare a performanţelor preşcolarilor şi le adresăm , cu această ocazie, o provocare în sensul comparării şi optimizării strategiilor evaluative utilizate în învăţământul preşcolar.

II. O NOUĂ ABORDARE EDUCAŢIONALĂ

Reforma curriculară declanşată în învăţământul românesc vizează schimbări de amploare privind organizarea şi structura procesului didactic, schimbări care introduc, de asemenea, o nouă viziune asupra activităţilor de predare –învăţare.

Idealul educaţional, aşa cum este formulat în Legea învăţământului, conferă stabilitate proceselor educaţionale care duc la dezvoltarea armonioasă a individualităţii umane, la formarea acelui tip de personalitate care corespunde aspiraţiilor sociale ale momentului actual.

Trăim într-o perioadă a exploziei informaţionale, a calculatoarelor şi internetului, perioadă în care volumul cunoştinţelor şi gradul de perisabilitate al acestora a crescut într-o măsură greu de stăpânit.

Omul este, fireşte, parte integrantă a acestui sistem informaţional ceea ce creează necesitatea ca el să se adapteze acestui ritm al schimbărilor şi solicitărilor diverse care îi sunt adresate. Acest proces de pregătire pentru a rezista într-o lume dinamică şi în permanentă schimbare începe din copilărie, mai precis în prima instituţie care îşi aduce un aport sistematic în realizarea acestui proces: grădiniţa.

De aceea, chiar la nivelul învăţământului preşcolar se conturează necesitatea recursului la noi abordări educaţionale.

Conţinuturile de învăţat, conform actualei viziuni curriculare, au fost regândite de o manieră care să permită grădiniţei să-şi îndeplinească scopurile privind socializarea şi pregătirea copiilor pentru şcoala.

Reforma sistemului educaţional influenţează, astfel, o serie de componente aflate într-o relaţie intrinsecă cu proiectul promovării unor noi conţinuturi de învăţat, respectiv:

1. Planul de învăţământ (care pe lângă celelalte categorii de acţiuni didactice, include acum module de instruire opţională);

2. Programa activităţilor instructiv-educative ce îmbină ideile învăţământului tradiţional cu cele moderne, rezultate din noile evoluţii sociale şi din domeniul cercetărilor cu caracter psihopedagogic;

3. Strategiile didactice utilizate în grădiniţă, ce conferă educatoarei o paletă largă de metode de lucru, care îmbinate cu măiestrie, conduc la atingerea obiectivelor operaţionale propuse;

4. Curricumulul Naţional aduce, în practica pedagogică, noutăţi privind tipologia obiectivelor educaţionale. Educatoarea ,,operează” in noul context educaţional cu: obiective generale, intermediare, operaţionale, cu obiective cadru şi de referinţă, dar şi cu obiective cognitive, afective şi psiho-motorii. Bine stăpânită, tehnica operaţională a obiectivelor îi va permite educatoarei o abordare complexă a conţinuturilor de învăţat.

5. Modalităţile de evaluare a performanţelor obţinute de către copii/elevi

În condiţiile actualului sistem de evaluare, la baza proiectării actului educaţional, stau câteva idei fundamentale:

- ce evaluăm?

- cum evaluăm?

- cu ce evaluăm?

Sistemul de evaluare creează, astfel, coordonate de bază ale proiectării şi realizării efective ale procesului didactic, indiferent de nivelul de şcolarizare vizat.