Educația permanentă

1. Aspecte generale legate de educatia permanenta

Dezvolatarea intro proportie geometrica a volumului de cunostinte in domeniile stiintei , tehnologiei si culturii impune o schimbare a paradigmei educationale actuale. Ritmul de difuzarea a ideilor noi intrece posibilitatile de absorbtie de care dispune individul format prin educatia clasica. Aceste schimbari pun la indoiala relevanta si eficienta sistemelor actuale de invatamant centrate pe valori recurente , cunoscute, relativ fixe .

Se pare ca scoala nu mai poate raspunde satisfacator acestor sfidari pe care le impun noile realitati. Nu mai este suficienta o simpla formare ci este nevoie de crearea unai fiinte capabile de autoperfectionare , de inflorire spirituala autoconsimtita. Este nevoie deci de o educatie permanenta cea care dureaza tot timpul vietii , care debuteaza in scoala si pe care o urmeaza fiecare in functie de interesele si dorintele lui. Trebuie facuta observatia ca expresia “educatie permanenta” este un concept specific pedagogiei contemporane , ce acopera un principiu teoretic si actional care incearca sa regleze o anumita realitate specifica seecolului nostru. De altfel teoreticienii educatiei permanente releva de fiecare data factorii care reclama si justifica inscrierea invatamantului in aceasta perspectiva: procesul de accelerare a schimbarilor , explozia demografica , evolutia fara precedent a stiintelor si tehnologiei , sporirea timpului liber , multiplicarea profesiunilor.

Intalnit in engleza cel mai des sub forma " lifelong learning " – LLL, sau in franceza ca "éducation des adultes ", termenul " educatie permanenta " are multiple definitii si forme de prezentare. In mod cert, toate se refera la invatamantul de " dupa educatia initiala " , la formarea pe tot parcursul vietii, dar dupa scoala de baza.

Inainte de toate, individul trebuie sa fie motivat sa invete.Conform definitiei „Eurostat”, indicatorul statistic „educatia permanenta” (LLL) reprezinta o fractie, in care la numarator se inscrie numarul persoanelor in varsta de 25 – 64 ani care au fost cuprinse intr-un program de educatie sau pregatire profesionala in ultimele 4 saptamani precedente sondajului, iar la numitor numarul total al populatiei din categoria respectiva de varsta, din care se exclude numarul celor intervievati, dar care nu au dat nici un raspuns. Metodologia este precis descrisa de „European Union Labour Force Survey” (EU LFS). Asadar, indicatorul are la baza o variabila care ar putea fi denumita „participarea in programe de educatie si formare profesionala in ultimele 4 saptamani”. Activitatile autodidactice sunt excluse din aceste statistici. Tocmai aceste activitati, insa, pot deveni substantiale in formarea continua. Inainte de toate, individul trebuie sa fie motivat sa invete.

În termeni conceptuali, politicile educationale moderne tind spre vitalizarea conceptului de learning society, a carui caracteristica de esenta consta în tranzitia de la paradigma educatiei centrate pe scoala spre cea bazata pe educatia permanenta. Aceasta noua paradigma educationala sta la baza revigorarii educatiei adultilor, în conditiile confruntarii societatii cu problema majora a somajului, când întreprinderile si comunitatile dezvolta programe de reconversie profesionala si formare profesionala continua la care participa din ce în ce mai mult centre de expertiza din universitati.

Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului în societate, de-a lungul întregii sale vieti. Formarea profesionala a adultilor se regaseste în continutul tuturor programelor ce vizeaza relansarea economiei nationale si urmareste transformarea actualului sistem de institutii de pregatire profesionala, completarea lui cu componentele necesare pentru prevederea si realizarea reorientarii profesionale si pregatirii din timp a fortei de munca pentru activitati care utilizeaza noi tehnologii si solicita creativitate, inovare si înalt profesionalism.

In ziua de astazi educatie trebuie conceputa ca un continuum existential , a carei durata se confunda cu insusi durata vietii si care nu trebuie limitata in timp si inchisa in spatiu. Educatia permanenta constituie un raspuns specific fata de dinamismul existential , in sensul implicarii in autoformarea in functie de solicitarile multile si inedite, este un mod al omului de a se elibera de tensiuni , de surprizele profesionale neplacute.

Procesul de invatare nu trebuie conceput in mod izolat , dincolo de idealuri si mobilurile sociale. Acesta se cere a fi coextensiv obiectivelor de formare si innobilare a personalitatii , sa raspunda satisfacator sfidarilor si exigentelor existentei sociale. Educatie permanenta este strans legata de educatia fundamentala adica , de acea educatie al carei obiect este de a raspunde nevoilor educative fundamentale ; este vorba de instruirea la nivelul de baza putand servi de sprijin pentru invatarea mai intensa; educatia fundamentala cuprinde educatia micii copilarii si educatia primara ale copiilor , precum alfabetizarea adolescentilor si a adultilor si achizitionarea de catre acestia a cunostintelor generale si a competentelor necesare pe parcursul vietii. Obiectivele educatiei permanente nu pot si disociate de cele ale educatiei realizate in general , de cele ale educatiei scolare in primul rand. Principiul educatiei permanente trebuie pus in relatie directa cu progresul individual si social. Pentru individ educatia permanenta este un efort de reconciliere si armonizare a diverselor stadii ale instruirii in asa fel incat individul sa nu intre in conflict cu sine insusi. Educatia permanenta presupune o expansiune cantitativa , sub aspectul duratei de desfasurare si al multiplicarii sitatuatiilor de invatare. Totodata invatamantul insusi ca modalitate institutionalizata de educatie –limitata in timp, dupa cum se stie- trebuie sa suporte o regandire procesuala , in sensul in care necesar sa se inscrie in perspectiva educatiei permanente , atat prin continuturile stipulate , metode de predare si evaluare, dar mai ales prin proliferarea unor obiective cu puternice dimensiuni formative.