Prima forma de educatie pe care copilul o primeste reprezinta educatia parentala. Maniera parintelui in a-si educa copilul este originala, unica. Acesta utilizeaza o serie de metode, procedee, strategii educative, in functie de cunostintele, valorile si atitudinile sale. Practicarea acestor strategii educative aplicate in functie de nivelul de instruire, definesc stilul parental.
De obicei, un parinte nu isi pune problema stilului educativ pe care ar trebui sa il adopte decat in momentul in care incepe sa aiba probleme cu copilul sau. A deveni un bun parinte nu este usor insa exista abilitati ce pot fi invatate pentru a face fata provocarii de a fi un bun parinte.
Strategiile educative includ interactiunile parinti-copii, vizeaza nivelul atitudinilor, comportamentelor, obiectivelor de invatare/achizitie si cel al transmiterii valorilor posedate de parinti, sunt influentete de trecutul parintilor si de prezentul vietii din familie. Putem vorbi despre o spirala familiala, a fiecarei generatii. Cei care devin parinti isi educa copiii in aceesi stil sau opusul celui in care au fost crescuti.
Stilul educativ pe care il adopta parintii in vederea transmiterii valorilor, atitudinilor, cunostintelor, se refera la tipul si caracteristicile raporturilor familiale in cadrul carora se realizeaza educatia in familie.
Parenting-ul (stilulul parental)este definit de catre Darling (1993) ca fiind o constelatie de atitudini si practici parentale care sunt transmise copilului, si care creeaza un climat emotiv in cadrul caruia sunt exprimate comportamentele parentale.
Pe baza recunoasterii stilului educativ adoptat de parinti sau in genere de adultii care se ocupa in familie de ingrijirea si educatia copiilor, se pot face previziuni asupra evolutiei benefice a copilului, se pot face interventii care sa previna influentele negative care vor afecta dezvoltarea normala a copilului. Lautrey (1980)considera ca familiile cu o structura flexibila, care practica un stil educativ ce le ofera copiilor posibilitatea de a-si manifesta individualitatea, sunt cele care ofera conditii optime pentru dezvoltarea lor din punct de vedere cognitiv.
Un stil parental caracterizat printr-un grad inalt de acceptare, de afectiune si intelegere a copilului, indiferent daca persoana respectiva este mama, tatal sau alta persoana, favorizeaza dezvoltarea personalitatii si, implicit, formarea capacitatii copilului de a face fata exigentelor vietii de zi cu zi. Astfel, copiii isi fac prieteni si determina cu usurinta relatii "orizontale", cu cei egali, dar si relatiile pe "verticala"functioneaza bine, fiind relatii care cer respectarea unor norme exterioare si a unor ierarhii.Copiii care traiesc intr-o familie rigida, care impune norme irevocabile, control din partea parintilor si supunerea copilului, acesta din urma va manifesta putina incredere in cei din jur si, implicit, va intampina dificultati in a-si face prieteni, va fi incapabil sa se adapteze unui mediu pe care il percepe ca ostil.
Vorbim despre competenta parentala pe care o definim ca fiind adoptarea unui stil parental care sa ii permita copilului achizitionarea capacitatilor necesare adaptarii efective in perioada copilariei, adolescentei si a varstei adulte.
In stabilirea tipurilor de stiluri parentale, se identifica tipologii unidimensionale (se ia drept criteriu de clasificare o singura dimensiune) si bidimensionale.
1.Curs de educatie parentala IDD-(https://www.scribd.com/doc/244095642/Suport-curs-educatie-parentala-IDD-pdf)
2. Evaluarea stilurilor parentale- Proiect Comenius Regio,COM-11-PR-06-GJ-RO , Rovinari, 2013
3. Moldovan Ana-Maria - CJRAE/CJAP Cluj -,,Influenta stilurilor parentale in dezvoltarea copiilor de varsta prescolara"- in ,,Revista de consiliere educationala"-publicatie online a CJRAE-Cluj
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
