Didactica Specialitații

CAPITOLUL I . EVOLUŢIA ISTORICĂ A DIDACTICII

Conceptul „didactică” îşi are originea etimologică în termenii greceşti „didaskein”(a învăţa), „didakticos” (instruire, instrucţie), „didasko” (învăţare, învăţământ), „didactike” (arta învăţării).Aceşti termeni sugerează faptul că sfera de cuprindere eztrem de extinsă a didacticii, coincidea cu problematica procesului de predare-învăţare, a educaţiei, a învăţământului, a formării omului.

Conceptul în discuţie a fost introdus în teoria şi practica şcolii în secolul XVII-lea, de către celebrul pedagog ceh JAN AMOS COMENIUS(1592-1670), prin lucrarea sa „DIDACTICA MAGNA”, publicată în anul 1632 în limba cehă şi în anul 1657 în limba latină. Atribuind conceptului semnificaţia iniţială de artă a predării, respectiv „artă universală de a-I învăţa pe toţi totul”, Comenius considera că a învăţa pe altul înseamnă a şti ceva şi a face şi pe altul să înveţe să ştie şi aceasta repede, plăcut şi temeinic, în special cu ajutorul exemplelor, regulilor şi aplicaţiilor generale sau speciale.

Aportul lui Comenius la constituirea didacticii este deosebit, contribuţiile sale la elaborarea teoriei şi practicii instruirii fiind absolut remarcabile.A rezultat o operă cu mare valoare intrinsecă pentru teoria şi practica instruirii, stabilă şi generatoare a unei autentice revoluţii în învăţământ, operă care nu a fost egalată de alţi pedagogi.De aceea, secolul XVII a mai fost numit în pedagogie „secolul didacticii”, iar Comenius a fost supranumit „Galilei al educaţiei” şi „Bacon al educaţiei”.

Opera pedagogică a lui Comenius se constituie într-o doctrină pedagogică ce îşi păstrează şi astăzi actualitatea. Viziunea sa asupra didacticii, stă la baza modalităţii de organizare a procesului de învăţământ desfăşurat în limba maternă, pe clase şi lecţii, cu programe şcolare şi manuale, cu elevi de aceeaşi vârstă cu personal calificat, într-un an şcolar, cu perioade de activitate şi de odihnă, cu o anumită organizare a zilei.

În concepţia sa, învăţământul avea obligaţia de cuprinde toată populaţia, spre a ridica nivelul de înţelepciune al oamenilor.Considera, ca axiomă a instruirii, sintagma „şcolarului I se cade munca, profesorului- conducerea”;”…dă întotdeauna în mâna elevului uneltele, ca să simtă că nimic nu e imposibil, inaccesibil, greu: îndată îl vei face activ, ager, dornic.

Comenius considera că profesorul trebuie să-l ajute pe şcolar să-şi însuşească ştiinţa şi a şti înseamnă „a putea reda ceva fie cu mintea, fie cu mâna, fie cu limba”,susţinea că o metodă de lucru adecvată asigură rezultate bune chiar şi în cazul unor dascăli şi elevi mai puţin buni; susţinea că în transmiterea cunoştiinţelor, condiţia de bază este ca „toate să fie predate prin exemple, prin precepte, prin aplicaţie sau imitaţie.

Comenius a formulat o serie de principii didactice: educarea cunoaşterii prin trecerea progresivă „de la concret la abstract”, „de la particular la general”, „de la cunoscut la mai puţin cunoscut”, prin „observaţie practică” sau intuiţie; realizarea unui învăţământ treptat, gradat şi concentric, ceea ce presupunea elaborarea riguroasă a unor planuri şi programe de învăţământ; evidenţierea rolului activizării prin exerciţiul virtuţilor morale; asigurarea caracterului sistematic al instituţiei.

Extensiunea conceptului de „didactică” s-a datorat faptului că, la începutul secolului XX, s-a înregistrat o dinamică a gândirii pedagogice, determinată de noile necesităţi sociale şi de apariţia unor curente de gândire în a doua jumătate a secolului XIX.

Bazele gândirii didactice au fost puse de Platon şi Aristotel şi mai apoi de către Comenius.

Didactica este ştiinţa legilor şi regulilor învăţământului în general, iar metodica este ştiinţa legilor şi regulilor pentru predarea unei discipline anume; este o ramură aplicativă a didacticii.

Didactica generală cuprinde norme şi principii cu caracter general, valabile pentru toate disciplinele de învăţământ în ansamblul său.Fiecare obiect de învăţământ are didactica sa.Aşadar vorbim de Didactica limbii române, Didactica matematicii, Didactica psihologiei, Didactica muzicii.

Didactica specialităţii este „...procesul de învăţământ din perspectiva pedagogică a predării şi învăţării obiectelor de studiu, caz în care poartă denumirea de didactică sau metodică ( ce studiază conţinutul, principiile, metodele şi formele de organizare proprii obiectului respectiv în detaliile concrete aplicative)