Dezvoltarea personalității elevului

In practica de toate zilele, cunoasterea si evaluarea persoanelor cu care omul intra in relatii sistematice constituie o necesitate ce nu poate fi contestata sau ignorata. Inca in operele unor autori din antichitate (Homer, Teofrast, Sofocle , Aristofan) se atesta faptul ca aprecierea si cunoasterea personalitatii reprezinta una din cele mai stravechi preocupari ale omului, izvorata dintr-o necesitate practica imediata a vietii colectivitatii. Cunoasterea trasaturilor psihice, a trasaturilor de personalitate ale colaboratorilor, ale partenerilor, ale subalternilor, ale prietenilor sau dusmanilor a fost si este una din conditiile luarii unor decizii adecvate, una din premisele indispensabile ale eficientei in actiunile intreprinse de om.

Aceasta preocupare se manifesta in legatura cu fiecare individ, pe toate treptele dezvoltarii sale fizice si psihice, implicit, pe parcursul claselor primare, insa cu alti protagonisti, elevul, dascalul, si ceilalti factori educationali, avand ca scop modelarea personalitatii viitoare, despre care am facut vorbire mai sus.

In virtutea primatului finalitatii umaniste a educatiei esential ramane asadar pentru invatamantul primar dezvoltarea armonioasa a personalitatii fiecarui copil, in totalitatea potentialitatilor fizice si psihice, a aspectelor etice si estetice si potrivit particularitatilor sale personale si culturale.

De aici necesitatea si sarcina de a oferi copiilor o educatie referitoare la mediul natural, cultural si social ce-i inconjoara atat din interiorul, cat si din afara scolii.

Procesul educativ ca atare este complex si el se realizeaza in timp parcurgand etape succesive, stiut fiind faptul ca in dezvoltarea personalitatii exista o succesiune stadiala constanta.

Acest proces reclama o anumita corelare si mobilitate, necesitatea adaptarii educatiei la cerintele vietii prin deschiderea educatiei traditionale (predominant formale) la diversele influente educative din afara acestui cadru si, totodata, transferarea spiritului acestei educatii in alte arii educationale.

In pedagogia contemporana se acorda, in consecinta, o importanta din ce in ce mai mare eficientei diverselor tipuri de influentare a dezvoltarii personalitatii. Deosebit de forma scolara a educatiei (educatia formala), un loc nu mai putin important ocupa formele de educatie extrascolara (educatia nonformala) si formele spontane sau difuze de influentare (educatia informala). Daca existenta acestor tipuri de educatie este analizata si discutata in literatura pedagogica, ceea ce reprezinta o problema relativ noua este determinarea corelatiilor dintre aceste tipuri de continuturi. Unii cercetatori, putini la numar, considera ca in competitia dintre educatia scolara si cea informala indeosebi castig de cauza va avea ultima, in timp ce altii considera ca << scoala trebuie sa se deschida spre continuturile succeptibile de a fi asimilate de elevi in afara scolii >>, sa le valorifice si in acelasi timp sa furnizeze elevilor criterii pentru selectionarea si interpretarea informatiilor. Efortul intreprins si de noi se situeaza in aceasta directie, a orientarii si corelarii celor trei tipuri de continuturi, in beneficiul educatiei de tip formal. Trebuie sa avem in vedere ca problema acestei integrari s-a complicat cu atat mai mult cu cat ceea ce numim educatia informala este in expansiune in toate tarile lumii si, asa cum prevad viitorologii, volumul si calitatea informatiilor dobandite in afara scolii vor spori.

Putem admite, deci, ca din punct de vedere al continutului, intre cele trei tipuri de educatie n-ar exista diferente prea mari sub aspectul orientarii lor generale.Traditional, cele trei moduri ale invatarii erau mai mult sau mai putin vectori paraleli ; o comunicare relativ importanta exista intre formal si nonformal datorita faptului ca organizatorii activitatilor extrascolare sunt fie educatori, fie persoane sau organizatii lucrand in strinsa colaborare cu scoala. In prezent, convergenta se accentueaza progresiv in lumina principiului educatiei permanente, conceputa ca mod de a fi, de a munci si de a deveni, care determina si faciliteaza deschiderea scolii (deci, o mai buna articulare) si o integrare progresiva a celor trei tipuri de educatie.

Exista unele diferente de accent care pun si justifica problema studierii si armonizarii lor din perspectiva finalitatilor generale ale educatiei. Afirmam aceasta intrucat nu numai educatia nonformala ar putea pune mai bine in valoare experienta dobandita de elevi in cazul educatiei formale, dar si educatia formala isi poate imbogati continutul si tehnicile luand in consideratie informatiile si tehnicile celorlalte tipuri de educatie.

In primul caz, avem in vedere faptul ca o seama de activitati de tip nonformal, cum sunt cercurile pe materii sau bidisciplinare, competitiile sportive si artistice, olimpiadele, vizitele si excursiile, diversele manifestari comemorative etc. comporta elemente formalizate de tip scolar. Acelasi lucru il putem afirma si despre o serie de activitati care ii privesc pe adulti: lectoratele cu parintii, activitatile in comitetele de parinti, activitatile de club, manifestarile stiintifice si artistice.

In acelasi timp, mentionam situatia in care informalul sufera la randul lui actiunea formalului. Se stie ca iesirile din sistemul educational (autput) influenteaza pozitiv ambientalitatea, mediul social, care va furniza in consecinta sistemului intrari (imputuri) mai ridicate. In felul acesta elementele informalului (traditii,

Albulescu, Ion , Didactica disciplinelor socio-umane, Ed. Napoca Star, Cluj Napoca, 1999

2 Ausubel, P., D., Robinson,Fl.,Invatarea in scoala (trad.), EDP, Bucuresti, 1981

3 Birzea, Cezar Arta si stiinta educatiei, EDP, Bucuresti, 1995

4 Cerghit, I., Metode de invatamant, EDP, Bucuresti, 1997

5 Cerghit, I., Neacsu, I.,Negret-Dobridor, I.,Panisoara, I-O.,Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iasi,2001

6 Cucos, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996

7 Gagne, R., Briggs, L., Principii de design al instruirii, EDP, Bucuresti, 1977

8 Ionescu, M., Radu, I., Didactica moderna, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995