Ce pot face ca lectia sa decurga interesant, captivant? In ce mod ii pot implica pe elevi in procesul de cunoastere, de dezvoltare? Cum ar trebui stimulata gindirea si schimbul sanatos de idei? E posibila desfasurarea demersului didactic astfel incit toti elevii sa atinga rezultate inalte?
Nu o data ne punem astfel de intrebari. Consider ca una din solutii ar fi utilizarea in cadrul lectiilor a tehnicilor de dezvoltare a gindirii critice.
A gindi critic inseamna a prelua idei, a le examina implicatiile, a le pune la indoiala, a le compara cu alte puncte de vedere, a argumenta, a defini atitudinea in baza unor argumente. Gindirea critica este marele mester al nivelarilor. Ea darima ,,zidurile" din mintea noastra. O practica sistematica de predare in cheia gindirii critice ar ajuta elevul sa produca, sa creeze, si nu doar sa reproduca, sa repete. Exersarea capacitatilor de a gindi, a intelege, a deduce, a interpreta, a comunica in diverse moduri cele descoperite vor transforma invatarea intr-un proces util si placut. Marele M.Eminescu scria: ,, De vreme ce exista enciclopedii, dictionare, glosare nici nu trebuie sa i se pretinda elevului sa devina o enciclopedie".
Explozia informationala de astazi va fi inlocuita miine cu alta, de aceea trebuie sa le oferim elevilor un volum mic de informatie, dar care sa cuprinda cunostintele-cheie, esentiale, ideile-ancora pe care ar putea construi invatarea, urmind sa descopere prin efort propriu si sa studieze profund la nivelul reflectiei.
Gandirea critica este considerata un factor cheie in invatarea eficienta. Antrenarea acestui tip de gandire poate avea ca punct de plecare multiple strategii, dintre care una pe care o consider a fi primordiala la lectia de istorie - lucrul cu documentul istoric.
Istoria ca stiinta concreta,poate fi studiata numai pe baza faptelor istorice,care ajung la cunostinta noastra datorita izvoarelor scrise si nescrise. In acest sens,deosebit de importante sint documentele istorice. Crestomatiile alaturi de manualul scolar constituie instrumentele de baza. In acelasi timp drept documente istorice ne pot servi diferite reportaje,memorii, articole din presa vremii etc. "
,,Stiinta se face cu fapte, asa cum o casa se face cu pietre; dar o acumulare de fapte nu este o stiinta, asa cum o gramada de pietre nu este o casa." (Jules Henri Poincare)
Documentul istoric are o pondere mare in predarea-invatarea disciplinei,deoarece:
-ingaduie elevului sa se apropie de atmosfera,mentalitatea veacurilor trecute,sa-si formeze o imagine veridica asupra evolutiei societatii;
-ofera diverse opinii in tratarea aceluiasi fenomen istoric;presupine un grad mai inalt de obiectivitate in intelegerea proceselor istorice;
-permite elevului sa rationeze asupra evenimentelor si importantei lor in mod independent, detasat de parerea profesorului;
-permite organizarea individuala, in perechi sau in grup a activitatilor.
Lucrul cu documentul istoric presupune si depasirea anumitor incoveniente:
-dificultatea de a gasi sursele adecvatre unor teme si problemele abordate;
-limbajul inaccesibil al unor texte;
-imposibilitate de a studia integral documentele voluminoase,ceea ce nu asigura intelegerea deplina a faptelor si legatura logica a lucrurilor;
-adevarurile sau opiniile subiective din documentele analizate implica perceperea gresita sau eronata a unor fenomene si evenimente istorice.
Anume din acest punct de vedere lucrul cu documentele scrise ii ofera profesorului un cimp larg de activitate, unde poate folosi multiple metode si tehnici de dezvoltare a unui sir de competente si abilitati. Profesorul de istorie are datoria sa utilizeze toate tipurile de texte, obisnuindu-i pe elevi sa observe, sa cerceteze, sa confrunte, sa compare datele consemnate in ele. Numai astfel se poate ajunge la cunoasterea cit mai completa si cit mai apropiata de adevar a trecutului omenirii, in general, al patriei noastre, in special.
Studierea aprofundata a textului original impune cercetarea libera sau dirijata de profesor, contribuind la formarea capacitatii de a pune intrebari si de a raspunde la ele, precum si la dezvoltarea gindirii critice prin:
-participarea activa a elevilor la procesul de instruire punind in aplicare cele mai complexe operatii de gindire-analiza, comparatie, sinteza, descoperind de sinestatator esenta evenimentelor;
-crearea situatiilor de invatare in care elevul sa opereze cu cunostinte obtinute la istorie sau la alte obiecte de studiu;
-autoevaluarea elevului.
Interogarea multiprocesuala este una din tehnicile de dezvoltare a gindirii critice sau care poate fi folosita cu succes la examinarea documentului scris, urmind pasii
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.