Bioacumularea, Formarea Orizonturilor A,O,T

1. Introducere

1. 1. Orizonturile de sol

În timpul solificării, datorită manifestării unor procese pedogenetice diferite, constituenţii minerali şi organici suferă deplasări, acumulări şi transformări, în profilul de sol formându-se strate caracteristice, cu proprietăţi diferite, numite orizonturi de sol.

Orizontul de sol reprezintă un strat natural unitar din punct de vedere al proprietăţilor morfologice şi analitice, format prin aceleaşi procese pedogenetice.

Din punct de vedere morfologic, orizonturile de sol se diferenţiază după culoare, structură, textură, consistenţă, prezenţa unor neoformaţii. De asemenea, din punct de vedere analitic orizonturile de sol se deosebesc prin conţinutul în humus, valoarea pH-ului, gradul de saturaţie în baze, indicele de diferenţiere texturală, etc.

Orizonturile de sol pot avea anumite caracteristici definitorii pentru o clasă sau un tip de sol şi în acest caz sunt considerate orizonturi de diagnostic.

Orizontul de diagnostic reprezintă orice orizont de sol care constituie un criteriu pentru definirea unităţilor taxonomice din sistemul de clasificare al solurilor.

Orizontul de diagnostic este caracterizat atât prin însuşiri exprimate cantitativ ( grosime, conţinut de argilă, conţinut de materie organică ), cât şi prin procesele pedogenetice care au contribuit la formarea lui.

Totodată, din punct de vedere al alcătuirii lor, orizonturile de sol se diferenţiază în:

- organice

- minerale

Orizont organic este considerat orizontul format deasupra solului mineral, prin acumularea resturilor organice aflate în diferite stadii de descompunere.

Orizont mineral este considerat acel orizont de sol, care conţine cel mult 35% materie organică ( dacă partea minerală are > 60% argilă ) sau cel mult 20% materie organică ( dacă solul este sărac în argilă ).

Orizonturile de sol se notează de regulă cu literele mari ale alfabetului A, B, C, E, G, O, R, T, W.

Notaţia nu respectă o singură regulă, astfel unele sunt notate după poziţia lor în profilul de sol (A, B, C), altele cu iniţiala procesului care le generează E (eluvial), G (gleic), R (rocă dură), O (organic), T (turbos). De asemenea, unele orizonturi se notează cu asocieri de litere mici, salic (sa), natric (na), vertic (y).

Orizonturile de tranziţie reprezintă orizonturi de sol care realizează trecerea între două orizonturi diferite, având proprietăţile ambelor orizonturi, fără ca vreunele să fie dominante.

Se notează prin alăturarea simbolurilor celor două orizonturi, AC, AB, EB, BC, AR, primul trecându-se simbolul orizontului ale cărui caractere sunt mai evidente.

Orizonturile de asociere reprezintă orizonturi de sol formate prin asocierea a două sau mai multe procese pedogenetice.

Se notează prin alăturarea simbolurilor orizonturilor de sol: Ay, Btna, Csc, Eaw.

1.2.Trecerea între orizonturile de sol

Delimitarea orizonturilor pedogenetice se realizează în profilul de sol, ţinând seama de criteriile referitoare la forma şi claritatea trecerii între acestea.

Din punct de vedere al criteriului formei, trecerea între orizonturile de sol poate fi:

- dreaptă

- ondulată - lăţimea ondulaţiei mai mare decât adâncimea acesteia

- neregulată - lăţimea ondulaţiei mai mică decât adâncimea acesteia

- glosică ( în limbi ) - adâncimea pătrunderilor mai mare de 3-5 cm, având lăţimi de peste 1 - 1,5 cm

- întreruptă - orizont de trecere discontinuu

În condiţiile prezenţei unei treceri în limbi între două orizonturi de sol, i se atribuie solului respectiv caracterul glosic, iar orizontul de tranziţie se notează spre exemplu: E + B.

Din punct de vedere al criteriului clarităţii, trecerea între orizonturile de sol, în funcţie de distanţa pe care se realizează, poate fi:

- difuză > 10 cm

- treptată - 6 -10 cm

- clară - 2 - 5 cm

- netă - < 2 cm

2.Alcatuirea profilului de sol

2.1.Principalele procese pedogenetice

Pedogeneza, în sensul procesului de formare a solului, reprezintă totalitatea proceselor fizice, chimice şi biologice care se manifestă în pătura superficială a litosferei şi care determină transformări şi deplasări de substanţe şi importante schimburi de energie şi materie.

Astfel, în sol se produc în permanenţă transformări şi translocări ale constituenţilor, structurări şi reorganizări ale acestora şi pierderi sau aporturi de constituenţi.

Toate aceste procese se desfăşoară sub influenţa puternică a factorilor de mediu.

Energia necesară manifestării acestor procese este solară, sintetizată în biomasa din sol, gravitaţională ( deplasarea apei în sol ) şi chimică ( datorată reacţiilor de oxidare ). Procesul de formare a solului este îndelungat şi are ca punct iniţial roca sau materialul parental şi ca punct final stadiul de echilibru între condiţiile de mediu, procesele pedogenetice şi aspectul profilului de sol.

În acest fel, diferitele tipuri de sol, se află în multiple stadii evolutive, între punctul iniţial şi cel final al pedogenezei.

Principalele procese pedogenetice sunt:

a) Dezagregarea

b) Alterarea

c) Bioacumularea

d) Eluvierea – iluvierea

e) Gleizarea – stagnogleizarea

f) Salinizarea si alcalizarea

g) Procese vertice

h) Procese vermice

a) Dezagregarea

Este procesul fizico-mecanic si biomecanic de maruntire continua a mineralelor si rocilor in fragmente si particule din ce in ce mai mici si are loc pe mai multe cai:

Datorita variatiilor de temperatura

Datorita inghetului si dezghetului ( gelivatiei )

Datorita apei

Datorita vantului.