Regeneratoare Optice

Introducere

Comunicaţiile prin fibră optică au început pe larg să se folosească în anii 1980. Fiecare fibră transmitea un curent de impulsuri, prezentate de combinaţia binară 0 şi 1. Modelul unei astfel de sistemă în 1980 putea să includă o sursă de lumină, conectată la ea un cablu de fibră optică şi un detector de lumină, îndepărtat la careva distanţă. Distanţa maximă între sursa de lumină şi detector este în dependenţă de nivelul puterii de ieşire a sursei lazerului, pierderea în desiparea optică în fibră deasemenea şi de viteza de transmisie şi sensibilitatea luminii detectorului. Dacă era nevoie de mărit lungimea liniei de comunicaţie, în acest caz se instala un regenerator. Urmînd această metodă se putea de întreţinut o comunicaţie pe întreg globul pămîntesc. Mai mult ca atît volumul acestei sisteme de comunicaţii putea să aibă sute de megabiţi pe secundă. Tot aceast volum putea fi transmisă printr-o fibră într-o singură direcţie; pentru a întreţine în întregime comunicaţia se putea de folosit altă fibră pentru transmiterea în cealaltă parte. Dacă se mărea volumul în aşa sistemă secţiile regeneratoare se făceau din ce în ce mai scurte numărul elementelor active în aşa fel de schemă de formare a sistemei simţitor a înbunătăţit posibilităţile de folosire a sistemei în întregime. Cu atît mai mult creştea nivelul djiterului Regeneratorul în acea perioadă era nu mai mult decît un recipient de lumină, ieşirea căruia se închidea numai decît la ieşirea emiţătorului.

La sistemele din fibră optică se folosesc regeneratoare- repetitori, care măresc puterea semnalului (des.1). Cînd lungimea dintre legăturile îndepărtate încep să se înfăptuiască după condiţiile de atenuare a semnalului, lungimea maximă admisibilă a secţiei între legături, în punctele intervalelor se instalează regeneratoare adăugătoare, care primesc semnalul slab, îl amplifică în procesul optoelectronic de restabilire, restabileşte gaura, frontul şi caracteristicele de durată corespunzător impulsului, şi după restabilirea în formă optică se transmite mai departe, tot în aceiaşi formă cum era la intrarea regeneratorului precedent. Aceste sisteme lucrează foarte bine, însă sunt destul de costisitoare.

Desenul 1. Sistema optică pe baza cascadei regenerator-repetitor

1.1 Întrebuinţarea regeneratoarelor în sistemele optice

Regeneratorul primeşte un semnal optic denaturat la intrarea lui şi îl transformă pe el aproape într-o copie identică a semnalului, asemănător celui de la început, cum a fost transmis de emiţătorul precedent. Acest semnal regenerat este aproape liber de deformări. Funcţia regenerării se înfăptuieşte în întregime cu ajutorul emiţătorului digital şi al recipientului. În continuare vom demonstra dispozitivul regeneratorului autonom. Amplificatoarele optice nu regenerează semnalul optic digital

Inginerii folosesc metode de calcul a liniei pe baza capitalului de putere pentru a constata locul de aflare a regeneratorului. Acesta este aşa un punct unde acumulările pierderilor liniilor duc la o înrăutăţire simţitoare a indicatorilor sistemei. În plus, trebuie de avut în vedere careva rezervă de putere.

Telecordia în standartul său stabileşte că regeneratorul trebuie să regenereze forma, sincronizaţia tactică şi să transmită mai departe semnalul optic. Printre altele se spune că regeneratorul amplifică semnalul optic, însă nu este aşa pînă cînd blocul de amplificare nu se instalează la ieşirea de la emiţătorul regeneratorului.

În continuare vom analiza desenul 2 de la stînga la dreapta. Intrarea regeneratorului nu este altceva decît un semnal optic deformat şi slab din cauza adunării dispersiei şi pierderii în secţiune , pe care el a trecut-o. Impulsurile optice care reprezintă unităţi binare 1 se transformă în inpulsuri electrice 1, iar poziţiile biţi, unde aşa impuls lipseşte sau este foarte mic se transformă în unităţi binare 0. Acest semnal electric se transmite prin secţiunea electrică a recipientului, unde se îndeplineşte restabilirea semnalului a sincronizaţiei tactice. Rezultatul final despre aceea că există una sau altă poziţie binară 1 sau 0 se înregistrează în procesul de modulare a semnalului optic. În sistemele moderne toate aceste funcţii se îndeplinesc în recipientul Pin integrat.