Comunicarea în Procesul de Negociere Relația Management - Sindicate

comunicare

Maniera de comunicare este o mostră de comportament individual pe care ceilalţi o pot observa ca atare. Impresiile pe care oamenii şi le formează despre ceilalţi sunt fundamental marcate de modul în care aceştia salută, păstrează distanţele, zâmbesc, vorbesc, ascultă, gesticulează, privesc etc., adică de stilul personal de a relaţiona şi interacţiona. Preotul, balerinul sau instalatorul, de exemplu, vor purta în atitudine şi în postura corpului ceva din meseria lor. Fiecare se poartă şi vorbeşte într-un mod care îi este propriu.

Prima impresie despre partenerul de afaceri, se formează în primele patru minute ale primului contact. Este impresia cea mai stabilă şi, dacă nu intervin erori grave de percepţie, este şi cea mai adecvată. Şansa primei impresii o avem doar o singură dată.

Componentele de bază ale stilului de comunicare sunt: distanţa, privirea şi contactul vizual, postura trupului, fizionomia, mimica, gestica, vorbirea, tonul şi inflexiunile vocii, pauzele şi ritmul vorbirii, ascultarea, îmbrăcămintea şi accesoriile, imaginea de sine, sociabilitatea şi dominanţa psihologică.

Cea mai mare parte dintre judecăţile pe care le formulăm, noi despre ceilalţi şi ceilalţi despre noi, sunt bazate pe stilurile de comunicare. Acestea rămân relativ stabile în timp, iar diferenţele între stilurile individuale de comunicare rămân la fel de stabile.

Se poate admite că stilul personal de comunicare este un dat individual, ca şi temperamentul, spre exemplu, dar numai până la un punct. În bună măsură, propriul stil de comunicare poate fi modelat sau luat sub autocontrol. Dacă, de exemplu, avem un stil de comunicare reflexiv, întrerupt de frecvente pauze de gândire, riscăm să fim dominaţi uşor de un partener cu un comportament energic şi dinamic. Dacă ne cunoaştem propriul stil şi dacă îl evaluăm corect pe al partenerului, putem recurge la ajustări şi adaptări care diminuează riscurile.

Dominanţă şi sociabilitate

Două prime trăsături de personalitate şi forţe comportamentale, în raport cu care diferenţiem stilurile de comunicare, sunt dominanţa şi sociabilitatea.

Dominanţa este tendinţa de a etala o atitudine parentală, preocupată, de a manifesta o formă de îngrijorare, de a predomina şi de a acapara sau controla timpul şi spaţiul destinat comunicării bilaterale sau de grup. Avem tendinţa de a cădea în două categorii de dominanţă: dominanţă slabă şi dominanţă puternică.

Dominanţa slabă este aceea în care interlocutorii tind să fie cooperativi şi sunt nerăbdători să-i ajute pe alţii. Ei nu ţin atât de mult să se afirme şi să impună, cât sunt dispuşi să se lase orientaţi, controlaţi sau chiar stăpâniţi.

Dominanţa puternică este aceea în care interlocutorul impune, orientează şi dă sfaturi, chiar şi atunci când nimeni nu le cere. El emite pretenţii şi este mereu dornic de afirmare, mereu gata să controleze şi să stăpânească.

În ceea ce priveşte dominanţa specifică fiecăruia dintre noi, este dificil să ne autoapreciem. Nu ne putem vedea pe noi înşine, în mod obiectiv. în plus, dominanţa este o caracteristică de raportare şi variază în funcţie de partenerul de comunicare.

Sociabilitatea reprezintă aptitudinea de a stabili cu uşurinţă relaţii cu alţii. În stilul de comunicare, aceasta apare ca fiind tendinţa unora dintre noi de a căuta să stabilească relaţii cu alţii şi de a se bucura efectiv de aceasta. Ei sunt prietenoşi, sinceri, înţelegători, deschişi. Îşi exprimă emoţiile, sentimentele şi opiniile într-o manieră directă şi frustă.

În raport cu echilibrul dintre dominanţă şi sociabilitate, se face distincţie între patru stiluri de bază: emotiv, director, reflexiv şi îndatoritor (săritor).

Stilul emotiv

Este acela în care dominanţa cât şi sociabilitatea sunt, puternice. Indivizii cu un astfel de stil:

- sunt expresivi, vorbesc repede, gesticulează mult, folosesc mâinile şi mimica feţei, uneori se inhibă, alteori se pripesc;

- manifestă un comportament dinamic, orientat spre acţiune şi spre risc;

- sunt atraşi de relaţiile informale şi oarecum refractari la cele oficiale;