Arta polifoniei corale în renaștere

Renasterea reprezinta in linii mari perioada din istoria Europei cuprinsa intre secolele XV-XVI perioada care duce la o rasturnare a conceptiilor culturale de pana atunci. Se caracterizeaza prin laicizarea conceptelor fundamentale, sporirea interesului pentru om si natura, reinviindu-se traditiile filosofiei antice grecesti, mergand spre combaterea scolasticii si dogmatismului medieval. Toate domeniile artistice au cunoscut transformari profunde in aceasta perioada.

Aceasta perioada este cunoscuta ca perioada de aur a polifoniei corale.

In aceasta perioada se dezvolta scolile de cantare corala precum si noi scoli de compozitie dintre care se disting:

Cea franco-flamanda in care se disting nume ca Gilles Bincois, Guillaume Dufay, Johannes Ockeghem, Jakob Obrecht si Josquin des Pres, un loc aparte detinandu-l AdriaenWillaert, compozitor flamand.

Scoala romana reprezentata in mod stralucit de Giovanni Pierluigi da Palestrina si de Luca Marenzio si cea venetiana - prin Andrea si Giovanni Gabrielli - au avut un cuvant important in directia fixarii noilor genuri vocale, fie acestea madrigale sau motete in care arta polifoniei excela prin cautari in directia perfectei imbinari intre imagistica verbala si cea sonora.

Creatia lor a influentat multi alti compozitori cum ar fi Hans Leo Hassler.

Franta se remarca prin neincetatele procedee ce determina alura discursului melodic francez in creatia lui Clement Janequin, Guillaume Costeley, Claude Goudimel sau Claude Le Jeune, maniera ce va calauzi componistica franceza secole de-a randul; aceeasi grija pentru cuvant si expresie melodica - la Thomas Luis de Victoria (Spania) sau in tinuturile britanice : William Byrd, Thomas Morley si John Dowland.

Cel mai important nume al polifoniei renascentiste ramane insa Orlando di Lasso flamand de origine, cel care calatorind pe intregul continent va face din creatia sa un corolar al celor mai reprezentative influente: traditia recunoscuta a Flandrei, supletea discursului muzical italian sau maiestuozitatea si rigoarea formala de tip germanic.

Cultura muzicala in Flandra (secolul XV).

Cultura si arta acestor tinuturi este cunoscuta sub denumirea de cultura si arta flamanda. Aceasta a purtat amprenta ideii de libertate si progres. Secolul al XV-lea a constituit o perioada a largirii sferei culturale care imbina elementele de cultura celtica (Flandra), romanica (nordul Frantei) si germanica (Burgundia). Arta flamanda cuprinde elemente ale Ars Novei franceze si italiene, la randul sau influentand arta engleza si spaniola, in secolul al XV-lea creandu-se conditii pentru afirmarea