Antonin Dvorak

I. Antonin Dvorak

I.1. Romantismul în creaţia lui A. Dvorak

Romantismul este un termen care desemnează o noţiune estetică şi o epocă istorică în evoluţia muzicii. Acest curent introduce în muzică trăirea umană, frământarea sentimentelor contradictorii şi mai ales predispoziţia pentru liric, fantastic, melodic, pasional, zugrăvite cu o mare libertate de expresie.

Dintre genurile reprezentative ale curentului romantic amintesc: genurile miniaturale (mazurka, nocturna, capriciu, studiul, balada, poloneza, valsul), lied-ul, simfonia programatică, poemul simfonic .

În cadrul acestei perioade muzicale a romantismului, iau avânt şcolile naţionale. Compozitorii aparţinători ai acestor şcoli creează o muzică cu specific naţional, mult influenţată de melosul popular şi de sentimentele patriotice.

Antonin Dvorak împarte alături de B. Smetana, gloria de a fi pus bazele şcolii naţionale cehe. Acesta a mers pe drumul arătat de înaintaşul său, apropiind şi mai mult arta de năzuinţele poporului, îmbogăţind-o cu opere deosebit de inspirate. Muzica lui Dvorak reprezintă o nouă contribuţie la dezvăluirea frumuseţilor spirituale şi artistice ale poporului, oglindind în formele cele mai variate viaţa nouă, viguroasă a poporului său.

Opera sa este prin excelenţă inspirată de cultura poporului ceh şi a trăirilor patriotice .

I.2. Viaţa compozitorului

Dvorak s-a născut la 8 septembrie 1841, în localitatea Nelahozeves, la nord de Praga. Tatăl său era hangiu şi măcelar, iar mama servitoare la castelul prinţilor Lobkowitz. Fiind cel mai vârstinic dintre copii, trebuia să îşi ajute părinţii, urmând meseria tatălui. În timpul liber a învăţat să cânte la vioară, devenind unul dintre membrii orchestrei de amatori ai satului. I se dezvăluie acum minunatele comori muzicale ale poporului, melodiile populare ale cântecelor de dragoste, ale imnurilor religioase, dansurile, care vor deveni apoi izvorul de inspiraţie al lucrărilor sale .

Mutându-se împreună cu părinţii la Zlonice reuşeşte să îşi angajeze un profesor de muzică. Sub îndrumarea lui Antonin Siman progresează rapid la vioară şi teoria muzicii, fapt care îi îndeamnă pe părinţi să îl trimită la Cameniţe, pentru a-şi continua studiile cu profesorul Hunke.

În anul 1857 s-a înscris la şcoala de orgă, din Praga. Acest oraş i-a oferit tânărului muzician un câmp vast de informare şi experienţă. Un timp a fost angajat ca violinist în orchestra Teatrului provizoriu, al cărui conducător era Smetana. Aici face cunoştinţă cu operele acestuia şi începe să nutrească profunde sentimente patriotice pentru poporul său. Deasemenea la Praga i-a cunoscut şi pe H. Berlioz, F. Liszt şi R. Wagner .