Principalele elemente pe care le vizează conţinutul lucrării sunt: conceptele de calitate şi calitate totală, factorii ce influenţează stabilirea calităţii, orientările actuale privind definirea calităţii, conceptul de management total şi o comparaţie între calitatea a două produse.
Lucrarea este o analiză a conceptului de calitate şi a tot ceea ce înseamnă şi presupune acest termen.
Oamenii înţeleg în general printr-un "bun de calitate" produsul care le satisface cel mai bine o trebuinţă. În mod normal nu există o definiţie pentru acest concept. Calitatea este percepută în funcţie de nevoile utilizatorului, astfel sunt mai mulţi factori care influenţează calitatea, cum ar fi: ingredientele folosite, ambalajul s.a.
În definirea calităţii au un rol foarte important şi cele 5 orientări evidenţiate de David A. Garwin: orientarea spre perfecţiune, spre produs, proces, costuri şi spre utilizator.
Managementul calităţii totale (TQM) a devenit în zilele noastre nu doar o normă, nu doar o filosofie care garantează supravieţuirea şi profitul organizaţiei, dar şi un imperativ, prin prisma celor deja arătate.
Dar ce este, exact, managementul calităţii totale? Nu este uşor de dat un răspuns, câtă vreme în definirea managementului calităţii totale pot fi puse în evidenţă mai multe orientări.
Putem spune că Managementul calităţii totale este o strategie organizaţională fundamentată pe ideea că performanţa în atingerea unei calităţi superioare este realizată doar prin implicarea cu perseverenţă a întregii organizaţii în procese de îmbunătăţire permanentă. Obiectivul este creşterea eficienţei şi eficacităţii în satisfacerea clienţilor.
Am ales această temă deoarece consider că este un lucru cu care ne întâlnim în fiecare zi. Este foarte important pentru noi să cunoaştem cât mai multe despre acest concept de "calitate", despre tot ceea ce presupune el.
Deşi oamenii văd calitatea în mod diferit, în fond aceasta se bazează pe nişte norme şi reguli bine stabilite pe care oricine ar trebui să le cunoască.
I.Definiţii
Defectoscopia distructivă şi în mod special cea nedistructivă are ca obiect inspecţia calităţii materialelor sau produselor. Pentru a aborda aspectele teoretice şi practice ale acesteia trebuiesc cunoscuţi o serie de termeni care se constituie într-un limbaj specific domeniului.
Sistemul calităţii, aşa cum este definit de Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) în seria de standarde 9000, a fost dezvoltat ca urmare a tendinţelor de globalizare şi este acceptat aproape în întreaga lume.
Calitatea este un ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerinţe exprimate sau implicite.
Termenul de calitate îşi are originea în cuvântul latin qualitas , inventat de Cicerone pentru a traduce cuvântul grecesc poiotes. Acesta din urmă a fost introdus de Platon, fiind utilizat şi de Aristotel, în lucrările sale.
În SR EN ISO 9000: 2001 calitatea este definită ca măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci îndeplinesc cerinţele.
În prezent, în lume, este larg răspândită ideea că pentru a obţine calitate sunt necesare costuri mari.Totuşi cercetătorii domeniului demonstrează că nu întotdeauna un nivel înalt de calitate costă mult.Bazată pe cerinţele pieţei, calitatea este mai întâi definită în concepţie, sub forma unui proiect. Acesta este apoi tradus într-un produs real sau într-un serviciu corespunzător proiectului. Prin optimizarea proceselor de punere în practică a proiectului pot rezulta importante economii de materiale sau alte tipuri de resurse concomitent cu îmbunătăţirea calităţii. Este bine cunoscut faptul că în cazul a numeroase produse actuale,cum ar fi calculatoarele, aparatura electronică sau obiectele de uz casnic, îmbunătăţirea proceselor de fabricaţie a condus la reduceri substanţiale în ceea ce priveşte costurile totale de producţie. De-a lungul ultimelor decade calitatea acestor produse s-a îmbunătăţit permanent şi costurile reale au scăzut.
În domeniul concret al controlului calităţii, termenul “inspecţie” are atât de multe sensuri încât definirea precisă a acestuia trebuie precedată de o analiză şi o prezentare a contextului. În prezent, cea mai răspândită accepţiune a termenului este cea legată de evaluarea unor caracteristici ale produsului inspectat în comparaţie cu precizările unui standard sau ale unor norme.
Această evaluare poate fi descrisă ca o activitate de inspecţie care comportă o serie de acţiuni efectuate pentru fiecare caracteristică de calitate:
analiza informaţiilor privind calitatea cerută pentru o caracteristică a produsului, precizate în specificaţii tehnice sau în norme;
- determinarea şi măsurarea nivelului calităţii reale a caracteristicilor analizate;
- compararea valorilor reale cu valorile prescrise în specificaţii tehnice sau în norme;
- analiza conformanţei, luarea deciziei: admis / respins;
- continuarea traseului produselor conforme (spre alte faze tehnologice sau spre beneficiar);
- analiza produselor neconforme şi luarea deciziilor privind traseul acestora;
- înregistrarea rezultatelor obţinute.
Diamandescu,E.şi Anastase,A., Metode de analiză a mărfurilor,Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000.
-Dinu,V.şi Negrea,M.,Bazele merceologiei,Editura ASE, Bucureşti,2001
-Olaru,M.,Managementul calităţii totale,Editura Economică, Bucureşti,1999.
-Schileru,I.,Ştiinţa mărfurilor in Romînia,premise şi evoluţie,Editura Qlassroom, Bucureşti,2000.
-http://www.elfconsulting.ro/
-http://www.sanafarm.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
