Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariţia primelor telefoane mobile, dezvoltarea şi evoluţia acestora, trecând prin diverse forme, de la staţiile de emisie-recepţie, utilizate la autovehicule, pînă la telefoanele celulare moderne.
La început, staţiile de emisie-recepţie erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanţelor, vehiculelor de poliţie şi altor vehicule similare, unde era necesară o intervenţie promptă şi operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la reţeaua de telefonie fixă clasică şi nu erau dotate cu numere pentru apelare.
Ulterior au apărut şi variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940, Motorola produce o staţie de emisie-recepţie numită "Handie-Talkie", care era de aproape o jumătate de metru lungime şi era utilizată de armata americană.
Primul telefon mobil de pe piaţa americană a fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a primit aprobarea în 1983. Destul de redus ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip de telefon, a fost dezvoltat cu portul substanţial al lui M. Cooper şi a necesitat costuri de cercetare de peste 100 milioane de dolari.
Nu oricine îşi permitea însă acest telefon şi nu oricine era capabil să-l ţină în mână. Motorola DynaTAC costa 3995 $, măsura 330 mm lungime şi cântărea aproape 1 Kg (869 grame). Puteai să vorbeşti la el maximum 30 de minute, iar timpul de stand-by cu greu atingea 8 ore.
În 1983, Ameritech introduce în Chicago primul serviciu analog celui furnizat de Advanced Mobile Phone Service (AMPS).
Primul telefon mobil care putea face trecerea de la o arie celulară la alta a fost comercializat de Bell Labs în 1984. Astfel, telefoanele încep să se micşoreze, iar aria lor de acoperire să se mărească.
În anii '80 are loc o dezvoltare susţinută a telefoniei mobile. Apar reţele celulare cu o multitudine de staţii-bază având asigurat şi protocolul aferent de trecere de la o celulă la alta, fără întreruperea convorbirii.
Prin anii 90' este lansată a doua generaţie (2G), care era bazată pe sistemele GSM (Global System for Mobile Communication).
Generaţia 2 (2G), a fost iniţial destinată să ofere servicii vocale şi în acelaşi timp şi o capacitate limitată pentru serviciile de transmisii de date, cu viteză relativ redusă.
De data aceasta, transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau interferenţele, iar conectarea cu reţeaua era mai rapidă.
Descrierea succinta si detaliata (cu utilizarea numereaselor imagini) a evolutiei telefonului mobil.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.