Merceologia, ca notiune este un termen format din expresia latina mercis (= al marfii) si expresia greceasca logos (=stiinta, cunoaştere). In general notiunea de Merceologie sau Stiinta marfurilor este urmata de expresii (textile, electrice, agricole, de constructii, de instalatii, …), care localizeaza domeniul concret de studiu si care, in continutul lor, cuprind probleme strict specifice domeniului merceologic: descrieri generice, proprietati, nomenclator, sortiment, clasificari, marcare, ambalare, pastrare, transport, comercializare etc.
Produsele sunt bunuri materiale obţinute ca rezultat al unei activitati productive sau a unui proces de productie care include o succesiune de activitati productive. Merceologia studiaza produsele sub multiple aspecte in toate etapele circuitului fizic al acestora de la producator pana la consumator distingand: etapa fabricatiei, etapa transportului, etapa stocarii, etapa de utilizare efectiva, etapa postconsum.
Marfurile se schimbă pe piata ca urmare a valorii de intrebuintare. Masura in care un produs satisface nevoile consumatorului poate fi caracterizat prin:
•valoarea de intrebuintare – conferita de acele proprietati ale produsului care satisfac functiile pentru care acesta este destinat; are un conţinut tehnic, economic, social, uman prin raportarea la necesitatile societatii.
•valoarea de schimb – proprietatile, calitatile unui produs care confera posibilitatea de a fi schimbat cu altul (interschimbul pe piata).
• valoarea estetica – proprietatile, caracterul, elementele de forma si culoare care determina satisfacerea nevoilor estetice ale utilizarii.
• costul de productie – ca suma a cheltuielilor materiale de manopera si indirecte necesare fabricarii unui produs.
APRECIEREA MERCEOLOGICA A LAPTELUI
Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea laptele si produsele lactate au constituit circa 50% din hrana zilnica a poporului roman, plasand laptele pe locul II lea, dupa carne, in ceea ce sursa de proteina animala ieftina si cu valoare biologica ridicata. Necesităatile obiective de nutritie pentru fiecare segment de populatie, precum si necesitatile subiective ce variaza in functie de traditie, obiceiuri si deprinderi alimentare conditioneaza strans cererea de produse alimentare. Din acest motiv, necesarul fiziologic zilnic de energie, trofine calorigene si substante cu rol catalitic, diferentiat pe grupe de populatie (varsta, sex, efort depus), se utilizeaza pentru estimarea volumului si structurii ofertei de marfuri alimentare. Laptele si produsele lactate, nucile si oleaginoasele pot fi considerate ca produse cu functie nutritionala echilibrata. Aceste doua grupe furnizeaza cel putin 20% proteine si 20% glucide, restul fiind reprezentat de lipide.
Leguminoasele, ale caror functiuni esentiale se situeaza intre furnizarea de glucide (69%) si furnizarea de proteine (25%), fac parte dintr-o categorie de produse partial echilibrate. Continutul in lipide este foarte redus, aproximativ 6%. Zaharul si mierea, care asigura in proportie de 100% glucide, materiile grase cu 100% lipide si cartofii cu 93% glucide sunt (aproape) in exclusivitate alcatuite dintr-un singur tip de trofine calorigene. Avand la baza aceasta impartire, echilibrul zilnic in consumul principalelor grupe de alimente furnizoare de nutrienti esentiali poate fi reprezentat sugestiv sub forma unei piramide segmentate volumic, orientand-i atat pe consumatori cat si pe agentii economici implicati in producerea si comercializarea unui sortiment adecvat de marfuri alimentare.
IMPORTANTA LAPTELUI
Laptele este cel mai important produs, datorita compozitiei chimice complexe, valorii biologice si gradului inalt de digestibilitate. El contine peste 100 substante necesare organismului uman: toti cei 20 aminoacizi, 10 acizi grasi, 25 de vitamine si 45 de elemente minerale. Exprimata in calorii, valoarea nutritiva a unui litru de lapte este echivalenta cu circa 400 g came de porc, 750 g carne de vitel, 7-8 oua, 500 g peste, 2,6 kg varza sau 125 g paine.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
