Analiza porțelanului Meissen

Introducere

Originea ceramicii se pierde in preistorie. Delimitarea perioadelor istorice se face recurgandu-se la ciobul de ceramica. Ceramica neagra si ceramica de Cucuteni la noi in tara sau ceramica glazurata de la portile Babilonului sau in vechiul Egipt sunt repere cronologice pentru istoria veche a omenirii. Ceramica a capatat noi valente artistice prin transparenta portelanului din China, de unde, prin Coreea, a patruns in Japonia, iar in timpul lui Marco Pollo a ajuns in Europa.

De la vechea caramida de constructii si vasele simple pentru provizii, ca principale produse antice, s-a ajuns in sec. al XII-lea la cunoasterea glazurii de silicat de potasiu si a celei de plumb; in secolul al XVI-lea la cunoasterea glazurii de staniu, a majolicai si faiantei; iar in secolul al XVIII-lea la fabricarea in Europa a portelanului. Printre primele fabrici (manufacturi) renumite de ceramica fina se afla cele de la Meissen (1709) in Germania, Sevres (1756) in Franta, Chelsea (1730) in Anglia, Petersburg (1744) in Rusia. In tara noastra, ceramica secolelor XVIII si XIX culmineaza cu centrele de la Hurezu, Darmanesti, Oboga, Radauti, Vama, Valea Izei, Fagaras, Binis s.a. In 1805 se fabrica portelan la Batiz-Hunedoara. Astazi se remarca APULLUM – Alba-Iulia, IRIS – SA Cluj-Napoca, ARPO – Curtea de Arges, CERO – Cluj-Napoca.

In secolul XX, alaturi de ceramica traditionala, prin dezvoltarea electricitatii si radiofoniei, se implica dezvoltarea ceramicii tehnice (avansate) pentru izolatori, dielectrici, pentru condensatoare, ferrite ceramice, pentru electronica, tehnica nucleara, tehnica spatiala, medicina etc.

Valoare si valoare de intrebuintare

Produsele nealimentare acopera nevoile de protectie biologica ale consumatorului( imbracaminte, incaltaminte),satisfac nevoi sociale, culturale, sportive, de igiena si confort ambiental, usureaza munca in gospodarie si au rol de protectie in general.

Produsele nealimentare nu isi pierd valoarea de intrebuintare imediat dupa consum, presupunand o utilizare pe perioada indelungata. Datorita acestui motiv au prevazute conditii speciale de garantie si post garantie fiind necesara asigurarea de accesorii si piese de schimb. Consumatorii apreciaza foarte mult dimensiunea estetica a produselor, indreptandu- si atentia spre produse noi, forme noi, culori si nuante moderne.

Materii prime. Proprietati

Materiile prime utilizate pentru produsele ceramice, in functie de rolul lor in redarea proprietatilor, se deosebesc in materii prime pentru obtinerea produsului finit si pentru glazura si decor.

Din cadrul primelor, se deosebesc materii prime principale plastice si neplastice, precum si materii prime auxiliare sub forma de plastifianti, lubrifianti, fluidizanti. Din cadrul secundelor se deosebesc glazurile, pigmentii si opacizantii.

Materiile prime plastice constituie partea principala a masei ceramice care realizeaza legatura intre toti constituentii acesteia. Ele sunt materiale argiloase, formate din hidrosilicati de aluminiu (xAl2O3ySiO2H2O)din care fac parte argilele si caolinurile.Argilele au o structura fina, unsuroasa la pipait, alcatuita din silicati hidratati si impurificati, proveniti din dezagregarea si descompunerea rocilor feldspatice, au culoarea rosietica data de prezenta oxidului feric (Fe2O3). Se deosebesc 6 sorturi de argila (A1-A6) in functie de proportiile componentilor si de destinatie (obiecte sanitare de portelan, semiportelan, placi ceramice, tip majolica, tuburi de gresie, ceramica). Caolinurile sunt materiale argiloase mai curate (impuritati max. 15%), au o structura cristalina pronuntata, o plasticitate mai redusa, temperature de ardere mai ridicata, culoarea, dupa ardere, deschisa, predominand albul. Asemenea argilei (rosii), se clasifica in 6 sorturi (C1-C6) – pentru portlanul de menaj de calitate superioara, portelan electrotehnic, sanitar, faianta de menaj, gresie fina, placaje ceramice.

In functie de comportarea la temperatura, argilele pot fi: fuzibile, vitrifiabile si refractare. Cele fuzibile se topesc la cca 1125oC (la cca 1000oC se vitrifica), au culoarea inchisa si prin ardere la 900oC devin de culoare galbui – rosie, se obtin produse nevitrificate de genul: caramizi, tigle, oale, olane etc. Cele vitrifiabile se topesc la cca 1550oC, la cca 1100oC se vitrifica, au culoarea galbui-cenusie si devin inchise la vitrifiere, obtinandu-se gresii, dale de pavaj, tuburi de canalizare etc. Cele refractare au temperature de topire mai ridicate, argilele vitrificandu-se la cca 1225oC si devenind cafenii-negre, iar caolinurile la 1675oC, alb-galbui. Din ele se obtin materiale refractare de ceramica fina.