Vitaminele

Vitaminele reprezinta substante de origine vegetala, animala sau microbiana cu rol biocatalitic si se gasesc in cantitate mica in alimente, fiind indispensabile pentru cresterea si dezvoltarea normala a organismelor. Ele sunt sintetizate de organismele vegetale si numai in mica masura de unele specii animale. Animalele isi procura vitaminele din hrana, fie in stare libera, fie sub forma inactiva de provitamine, care se transforma ulterior in vitamine. In plante, vitaminele se gasesc in cantitate mai mare in frunze, seminte in stare de germinatie, polen, drojdie de bere, alge, etc. Prima vitamina a fost descoperita de C.Funk in 1911, care a reusit sa izoleze din taratele de orez o substanta ce vindeca boala beri-beri si care a fost numita de autor vitamina, adica amina vitala. I s-a dat numele de vitamina deoarece substanta respectiva(vitamina B1) continea azot amnic si era considerata indispensabila vietii. Astazi se cunosc un numar insemnat de vitamine ce nu contin azot in molecula lor. Desi pentru indeplinirea tuturor rolurilor functionale ale vitaminelor organismul omului are nevoie de cantitati foarte mici (cateva miligrame sau chiar micrograme pe zi), ratia alimentara trebuie sa le procure regulat. Altfel, ajung sa se declanseze anumite stari patologice, numite avitaminoze. Avitaminozele reprezinta consecinte ale deficientei sistemelor ezimatice la care participa vitaminele respective si pot fi cauzate de diversi factori sau pot avea diferite origini: alimentara (lipsa vitaminei din hrana), digestica(absorbtia intestinala defectuoasa), asimilatorie (imposibilitatea transformarii de catre organism a provitaminelor inactive in vitamine active), necesitati metabolice marite (efort fizic si intelectual, boli, gravitate, etc.), distrugerea microflorei intestinale, producatoare de anumite vitamine, prin consumul de medicamente (antibiotice, sulfamide), prezenta antivitaminelor corespunzatoare. Antivitaminele sunt substante foarte asemanatoare vitaminelor cu actiune antagonista vitaminelor si care produc efectele avitaminozelor respective (receptivitate pentru infectii, debilitate, oprirea cresterii la organismele tinere, leziuni tegumentare etc.). In principiu,fiecare vitamina poate avea una sau mai multe antivitamine. Este de ramarcat ca exista si vitamine distincte din punct de vedere chimic-dar inrudite structural-care implinesc aceleasi functii si a caror carenta determina aceasi avitaminoza. Acestea se numesc vitamere. Spre exemplu, diverse vitamine E (tocoferoli) sunt caracterizate, una in raport cu alta, drept vitamere; astfel incat in loc de vitaminele E se poate spune si vitamerele E.

Clasificarea si nomenclatura vitaminelor Denumirea de vitamine data de C.Funk acestei grupe de substanta se mentine si in prezent, reflectand importanta insemnata ce o au aceste principii alimentare pentru buna functionare a organismului. Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criteri: dupa nomenclatura veche, dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, ETC.). In cadrul acelati clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor( de exeplu: A1, A2, D2, D3, D4,D5). Dupa rolou fiziologic ce-l indeplinesc in organism, vitaminele se denumesc astfel: vitamina antixeroftalmica (vitamina A1), antihemoragica (vitamina K), antiberiberi (vitamina B1), antirahitica (vitamina D), antisterilitatii (vitamina E), antiscorburica (vitamina C), etc. Dupa structura chimica se denumesc: tiamina (vitamina B1), riboflavina (vitamina B2), acid acorbic (vitamina C), piridoxina (vitamina B6), acid paraaminobenzoic (vitamina H), etc. Vitaminele au structuri chimice foarte variate. Din aceasta cauza, ele nu s-au clasificat conform structurii ci s-a fixat drept criteriu de clasificare o insusire fizica si anume, solubilitatea. Din punct de vedrea al solubilitatii, vitaminele s-au grupat in 2 categorii: vitamine hidrosolubile (cele cu molecule polare, solubile in apa) si vitamine liposolubile (cele cu molecule apolare, solubile in gasimi). Prima categorie cuprinde vitamine solubile in apa reprezentate de: vitamina B1, vitamina B2, vitamina B6, vitamina PP, grupul ,,bios" (biotinele, acidul pantotenic,mezoinozitolul), acidul paraaminobenzoic, vitamina B12, vitamina C si vitaminele P. Dupa realizarea unei concetratii optime, diferita de la un organ la altul, surplusul acestor vitamine se elimina din organism pe cale renala. Intrucat majoritatea vitaminelor hidrosolubile intra in structura unor enzime (sub forma de cofactori), aceste vitamine au primit si denumirea de enzimo-vitamine. A doua categorie cuprinde compusii solubili in gasimi,reprezentati de vitaminele: A, D, E, K si F. Aceste vitamine se depoziteaza in lipidele din ficat si participa la constructia unor structuri ce actioneaza ca si hormoni, cea ce a facut sa mai fie denumite si hormono-vitamine.

1.Marcel Avramiuc ,,Biochimie" vol. I, Editura Universitatii Suceava,

2.Neamtu G, Campeanu G, Socaciu C, ,,Biochimie vegetala (partea structurala)", Editura Didactica si Pedagogica, R.A-Bucuresti, 1993,

3.I.F Dumitru ,,Biochimie", Editura Didactuca si Pedagogica, Bucuresti, 1980,

4.S. Zinca ,,Biochimie animala" Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971,

5.I. Brunea si altii ,,Chimie si biochimie vegetala" Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977,

6.Ingerborg Theil-Tenchea ,,Biochimie vegetala", Editura ,,Universitatea Stefan cel Mare", Suceava, 1995,

7.Dinu V si altii ,,Biochimie medicala" Editura Medicala, Bucuresti, 2002.