ASCULTATIA CORDULUI este metoda cea mai importanta din examenul clinic al cordului; corelata cu palparea poate elucida un diagnostic de boala cardiaca.
Bolnavul se asculta in decubit dorsal incepandu-se cu ascultatia varfului inimii, dupa care se trece parasternal stang, parasternal drept in spatiul II ic si in final in zona epigastrica. In caz de modificari patologice se asculta si mezocardiac. Uneori este necesara schimbarea pozitiei bolnavului pentru a face o auscultatie mai buna, de exemplu: in decubit lateral stang se asculta mai bine in zona mitrala uruitura diastolica si galopul ventricular; in pozitie sezanda sau in ortostatism (daca starea bolnavului permite) se aud mai bine suflurile diastolice de insuficienta aortica sau pulmonara. O alta manevra utila este auscultatia in expir profund sau dupa efort fizic moderat ceea ce poate face ca unele zgomote sa se accentueze sau sa diminueze. Important este a completa ascultatia focarelor si cu zonele de iradiere tributare lor.
Ascultatia se incepe cu determinarea celor doua zgomote cardiace la nivelul mitralei unde zgomotul 1 este mai intens, apoi se asculta la nivelul bazei inimii unde este mai intens zgomotul 2.
Ariile de ascultatie dupa Braunwald sunt:
- zona mitrala spatiul V ic stang pe linia medioclaviculara
- zona aortica spatiul II ic drept
- zona pulmonara spatiul II ic stang
- zona tricuspida spatiul III -V ic parasternal drept si stang, la baza apendicelui xifoid.
Zgomotele cardiace normale - iau nastere prin punerea in tensiune a unor elemente ale inimii asociate cu accelerarea sau decelerarea coloanei sanguine. In descrierea zgomotelor se urmareste: intensitatea, frecventa, timbrul.
VARIATIILE PATOLOGICE ALE ZGOMOTELOR INIMII:
I.Modifcarile zgomotelor fiziologice cardiace
II. Zgomote cardiace suplimentare - ritmuri in ,,trei timpi"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
