Secreția gastrică - afecțiuni ale stomacului

Gastrita– inflamaţia mucoasei gastrice

Gastrita cronică uşoară sau moderată este foarte des întâlnită în populaţia generală,

mai ales în cazul adulţilor de vârstă mijlocie şi înaintată.

Inflamaţia din gastrită poate fi numai superficială şi, prin urmare, nu foarte periculoasă, sau poate ajunge în profunzimea mucoasei gastrice, în multe cazuri cu evoluţie îndelungată determinând atrofia completă a mucoasei gastrice. Într -un număr redus de cazuri, gastrita poate fi acută şi severă, cu excoriaţii ulcerative ale mucoasei gastrice apărute sub acţiunea secreţiilor peptice.

Rezultatele cercetărilor sugerează că în majoritatea cazurilor gastrita este produsă de o infecţie bacteriană cronică a mucoasei gastrice. Aceste cazuri beneficiază de tratament antibacterian intensiv cu rezultate favorabile.În plus, există unele substanţe iritante care, după ce sunt ingerate, au acţiune distructivă asupra barierei de mucus cu rol protector gastric – altfel spus, asupra glandelor gastrice şi a joncţiunilor strânse dintre celulele epiteliale gastrice – ducând frecvent la gastrită acută sau cronică severă. Două astfel de substanţe folosite frecvent şi excesiv sunt alcoolul şi aspirina.

Atrofia mucoasei gastrice

La mulţi pacienţi cu gastrită cronică, mucoasa gastrică se atrofiază progresiv până când secreţia glandulară gastrică devine extrem de redusă sau chiar absentă. Se presupune, de asemenea, că unii pacienţi dezvoltă autoimunitate împotriva mucoasei gastrice ajungând în final tot la atrofie de mucoasă gastrică. Dispariţia secreţiilor stomacului pe fondul atrofiei mucoasei gastrice determină aclorhidrie şi ocazional, anemie pernicioasă.

Aclorhidria şi hipoclorhidria

Aclorhidria semnifică absenţa secreţiei de acid clorhidric de către stomac,diagnosticul se stabileşte dacă pH-ul secreţiei gastrice nu scade sub 6,5 după stimularea maximală.

Hipoclorhidria presupune diminuarea secreţiei gastrice. Când nu se mai secretă acid gastric, secreţia de pepsină este de asemenea absentă, chiar dacă ar exista secreţie de pepsină, lipsa acidului i-ar împiedica funcţionarea deoarece pepsina este activă doar în mediu acid.

Anemia pernicioasă şi atrofia mucoasei gastrice

Anemia pernicioasă însoţeşte frecvent atrofia mucoasei gastrice şi aclorhidria.Secreţiile gastrice normale contin o glicoproteină numită factor intrinsec, sintetizat de aceleaşi celule parietale care secretă acidul clorhidric. Prezenţa factorului intrinsec este necesară absorbţiei adecvate a vitaminei B12 de la nivel ileal. Altfel spus, factorul intrinsec se combină cu vitamin B12 în stomac pe care o protejează împotriva digestiei şi distrucţiei când pătrunde în intestinul subţire. Apoi, când complexul factor intrinsec-vitamina B12

ajunge în ileonul terminal, factorul intrinsec se leagă de receptorii de pe suprafaţa celulelor epiteliului ileal. Acest fapt face posibilă absorbţia vitaminei B12.

În absenţa factorului intrinsec, doar aproximativ 1/50 din cantitatea de vitamină B12 este absorbită. În plus, în absenţa factorului intrinsec din organism, vitamina

B12 din alimentaţie nu este preluată de organism în cantităţi adecvate pentru a determina maturarea hematiilor tinere, abia formate în măduva osoasă.

Consecinţa este instalarea anemiei pernicioase.

Ulcerul peptic

Ulcerul peptic reprezintă o zonă excoriată a mucoasei gastrice sau intestinale

provocată în principal de acţiunea digestivă a sucului gastric sau a secreţiilor intestinului subţire. Locaţia cel mai des implicată în apariţia ulcerului peptic este reprezentată de zona de câţiva centimetri din jurul pilorului. În plus, ulcerele peptice apar mai frecvent pe curbura mică la nivelul porţiunii antrale a stomacului şi mult mai rar în porţiunea inferioară a esofagului unde sucurile gastrice refluează foarte des. De asemenea, o formă de ulcer peptic numită ulcer marginal apare frecvent pe

locul unde s-a realizat o comunicare chirurgicală de tip gastrojejunostomă între stomac şi porţiunea jejunală a intestinului subţire.