Schizofrenie calitatea vieții și managementul psihiatric în schizofrenie

Schizofrenia reprezinta o tulburare psihica majora cu evolutie cronica, care necesita o abordare complexa, ce depaseste sfera medicala, extinzandu-se spre sfera sociala si cea existentiala.

In acest sens, o strategie terapeutica urmareste readaptarea la viata comunitara prin masuri de reabilitare psiho-sociala, precum si aplicarea unor modele de calitate a vietii, care urmaresc atat satisfacerea nevoilor, cat si a dorintelor bolnavului.

Asistenta unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management psihiatric, adaptat individual si care tine cont de factorul evolutiv, factorul economic, factorul etic si de indicatorii calitatii vietii. Deciziile de orientare terapeutica si sociala au un caracter interactiv si sunt adaptate nu numai nevoilor, ci si preferintelor pacientului.

Cuvinte cheie: reabilitare psiho-sociala, calitatea vietii, asistenta comunitara, management psihiatric.

Schizofrenia este o tulburare psihica majora cu evolutie cronica, care influenteaza in mod decisiv viata pacientului sub toate aspectele sale.

Caracteristicile psihologice si comportamentale ale schizofreniei sunt asociate cu deficiente si disfunctionalitati sociale si ocupationale, incluzand autoingrijirea si relatiile interpersonale. Aceasta tulburare mintala se remarca de fapt, printr-o heterogenitate de manifestare in randul bolnavilor si printr-o mare variabilitate in cadrul evolutiei individuale, care se reflecta si in modalitatea de sistematizare a simptomatologiei. Astfel, cel mai adesea s-a abordat conceptul de simptome pozitive si negative (de deficit), formulat pentru prima data de neurologul britanic John Hughlings Jackson (1931), intr-un context insa diferit, de explorare neuroanatomica a creierului. Pe langa aceste doua dimensiuni, s-a adaugat recent, ca urmare a unor analize statistice, o a treia dimensiune, cea a dezorganizarii, desi aceasta a fost anterior inclusa in cadrul simptomelor pozitive (American Psychiatric Association, 2000). Acum, in cadrul simptomelor pozitive sunt incluse halucinatiile si delirul, in timp ce simptomele de dezorganizare se refera la fluxul gandirii, la comportamentul dezorganizat si bizar (inclusiv manierisme si stereotipii) si la atentia scazuta. Dimensiunea negativa cuprinde scaderea afectivitatii, reducerea productivitatii gandirii si vorbirii (alogia), anhedonia si scaderea interesului si a vointei pentru orice activitate de perspectiva (Mackinson si Yudofski, 1986). Acest mod de organizare a tabloului clinic din schizofrenie este preluat de toate manualele de psihiatrie pentru aspectul descriptiv si operational, dar interesul pentru evaluarea simptomatologiei bolnavului schizofren nu se opreste aici. Incercarile de explicare ale trairilor si comportamentului acestor bolnavi gliseaza intre neurofiziologie ce se remarca prin studii avansate la nivel de receptori si neurotransmitatori, si fenomenologie, care se axeaza pe dimensiunea existentiala cu toate trasaturile sale subiective. ...