Penicillium

Introducere

PENICILLIUM este genul de numeroase specii care deşi au caractere culturale şi structurale bine definite ,sunt dificil de identificat datorită aparenţei asemănări şi disponibilităţi acestora către variabilitate aceste specii fiind cunoscute sub denumirea de ciupercile verzi – albastre .Este cunoscut ca elementele care caracterizează o specie nu se exprima dintr-o dată conturarea lor se facetreptat pe măsură ce se dezvolta aparatul vegetativ şi elementele de funcţionare .În acest fel sunt analizate în dinapică atât caracterele culturale cât şi cele microscopice .

Caracterele culturale care se urmăresc sunt: culoarea,aspectul forma şi dimensiunile coloniilor,textura aparatului micelian,prezenţa lichidului de exudaţie a mirosului caracteristic şi a coloniilor .La examinarea microscopică se va urmări forma şi dimensiunile elementelor care formează angrenajul tipic speciilor incluse in acest gen .Cunoscând aceste aspecte pentru identificarea unei specii încadrate în genul Penicillinium trebuie să se respecte anumite criterii de lucru precum folosirea unor medii de cultură standardizate a metodologiei de însămânţare şi a condiţiilor de incubare.

ÎNCADRARE TAXONOMICĂ

• Culoarea coloniilor de penicillium se datorează pigmentului elaborat cae in perioada de funcţionare a sistemului coconidial este galben – verzui ,verde,albastru – verzui. Dependent de compoziţia mediului de cultura şi de stadiul de viaţă al coloniilor ,nuanţele de culoare se schimba de aceea acest caracter trebuie examinat în dinamica. Pigmentul difuzează în mediul şi deseori culoarea este mai bine observată când examinarea coloniilor se face pe revers nuanţele de culoare putând fi alb –crem, galben, galben-oranj,gri albastru,verde,roşu-oranj,violet.

• Coloniile de Penicillium au de regulă aspect catifelat cu suprafaţa netede sau boselată uneori de un brâu mai îngust sau mai lat sau bombată cu centrul ombilicat sau craterifom cu şanţuri ridicate care contorsienizează .Textura coloniei se examinează cu ochiul liber şi la stereonicroscop şi în funcţie de forma şi lungimea miceliului aerian şi de particularizat.

1. G. Zarnea – Tratat de microbiologie generală, vol. I.; II.;III., Ed. Academiei, 1984

2. V. Bilbie, N. Pozsgi – Bacteriologie medicală, vol. I;II., Ed. Medicală, 1984

3. E .Duca, M. Duca – Microbiologie medicală, Ed. Didactică şi pedagogica,1979

4. D. Buiuc, M. Negut – Tratat de microbiologie clinică, Ed. Medicală, 1999

5. Farmacopeea Romană X, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993

6. Pharmacopee Europeene 3-e edition, 1997, Addendum 2000

7. Deutches Arzneibuck, 1994

8. Farmacopea Ufficiale de la Republica Italiană ed.X-a,1998.