Investigații paraclinice în pneumologie

Investigatii paraclinice in pneumologie

EXAMENE PARACLINICE

Date generale

Examenele paraclinice reprezintă suma examinărilor care se efectuează pentru a aduce date semnificative pentru precizarea:

localizării şi întinderii leziunilor (examene morfologice);

afectării funcţionalităţii sistemului respirator (explorări funcţionale);

agentului, factorului ce a determinat boala (examene etiopatogenetice)

Explorări morfologice

Radiologia toracică

Radioscopia

Tomografia

Bronhografia

Explorări funcţionale

presiunea parţială de oxigen (PaO2 ) are valoare normală de 80-100 mm Hg. Scăderea SaHbO2 sub 95% şi a PaO2 cu peste

10 mmHg se numeşte hipoxemie şi obiectivează insuficienţa respiratorie.

presiunea parţială a CO2 (PaCO2) din sangele arterial – se determină prin metoda Astrup. Valoarea normală este de 40+/2 mmHg. Creşterea PaCO2 peste 45 mmHg; evidenţiază

hipercapnie şi semnifică insuficienţă respiratorie. CO2 în

sângele arterial

teste ventilatorii: volume, capacităţi, debite permit depistarea insuficienţei pulmonare şi a celor mai frecvente boli care o pot produce.Tipul si gradul de insuficienta respiratorie si mecanismul perturbat se apreciaza prin spirometrie

Explorari functionale

Determinarea pH-ului prin metoda electrometrică, cu ajutorul unor aparate numite pH-metre. Are valori normale 7,35-7,42. Scăderea pH-ului sub 7,35 semnifică acidoză respiratorie şi este corelată cu unele forme de insuficienţă respiratorie.

Cunoscand PaCO2 şi pH-ul, cu ajutorul diagramei Astrup se pot determina :

- bicarbonatul standard

- bazele tampon şi

- excesul (deficitul) de baze care definesc echilibrul acido-

bazic

Explorări etiopatogenetice

bacteriologice - din spută

exudat faringian, secreţie nazală

lichid pleural

aspirat laringotraheal, bronşic

secreţie gastrică (pentru bacilul Koch)

I.D.R. la PPD;

teste alergologice

HLG, VSH, Proteina C reactivă, Fibrinogen

Imunoglobuline serice

Examenele radiologice

Examenele radiologice relevă elemente ale morfologiei sistemului respirator precizând topografia, întinderea leziunilor.

Principalele examene radiologice sunt: radioscopia, radiografia, tomografia, bronhografia.

Radioscopia are dezavantajul iradierii importante atât a pacientului cât şi a medicului.

Radiografia pulmonară se face din faţă şi din profil, bolnavul fiind în inspiraţie forţată.

Rolul asistentei:

pregătirea psihică a pacientului (îi explică necesitatea investigaţiei, anunţă momentul şi locul efectuării, condiţiile în care se efectuează, cum trebuie să coopereze);

pregătirea fizică (ajutarea pacientului să adopte poziţia indicată de medic).

Tomografia înregistrează imaginea plămânului şi a mediastinului la diferite adâncimi (secţiuni).

Examinarea permite precizarea cu exactitate a sediului şi întinderii leziunilor cu localizare pulmonară cât şi mediastinală care nu apar pe o radiografie obişnuită.