Pentru elucidarea ponderii infectiei cu virusurile hepatitelor B si C la bolnavii hemodializati cronic am cercetat un numar de 191 bolnavi din evidentele si sub tratamentul cronic al Clinicii de Nefrologie Cluj - Napoca. Pentru evaluarea prevalentei infectiei precum si modificarile acestor prevalente in dinamica, am comparat situatia clinico-epidemiologica a unui numar de 72 bolnavi luati in evidenta din anul 1993, cu un numar de 119 pacienti din anul 1996. Studiul a fost efectuat prin investigarea serologica a cazurilor prin metoda ELISA cu imunoreactivi standardizati. Corelarea datelor serologice cu aspectele clinice ale starii de sanatate hepatice ne-a permis aprecierea gradului de cronicizare a infectiilor din antecedente, urmarind transformarea acestora in hepatopatii cronice.
Conform datelor rezultate, ca urmare a studiului intreprins, in cei doi ani cercetati (1993, 1996) ponderea hepatopatiilor cronice la bolnavii dializati nu prezinta diferente semnificative. Sub aspectul bolnavilor vechi si noi admisi la tratamentul prin hemodializa, atat in anul 1993 cat si in anul 1996, se observa o crestere a numarului de cazuri noi, dar o scadere procentuala, ceea ce semnifica o crestere a gradului de risc pentru hepatopatii cronice in paralel cu numarul sedintelor de dializa, respectiv expunerea la risc prin lipsa unei preventii. Infectia cu VHB (evidentiata imunologic) este foarte crescuta la toate categoriile de hemodializati studiati, fata de ponderea obisnuita populationala (54, 2 si 52, 1% fata de 32 din datele de literatura pentru Romania). In mod identic si infectia cu VHC este net crescuta la dializati (27, 8 si 25, 2%) fata de ponderea populationala a infectiei (4, 9%). In ambele cazuri dializa cronica poate reprezenta un factor de risc suplimentar semnificativ, mai ales in absenta respectarii unor masuri de profilaxie nespecifica sau specifica.
Ambele infectii, la bolnavii dializati care prezinta semnele clinic evidentiabile ale unei hepatopatii cronice este de 4 ori superioara fata de evolutia naturala a infectiei (rata de cronicizare la dializati pana la 42-45% fata de maximum 20% pe un teren biologic imun competent). Acest fapt scoate in evidenta riscul suplimentar semnificativ pentru cronicizarea infectiei cu VHB si VHC la bolnavii dializati, cronic imunodeprimati prin boala de fond si terapeutica si subliniaza necesitatea unor masuri suplimentare de preventie la aceasta categorie de bolnavi.
Rata de cronicizare a infectiilor cu VHB si VHC este foarte crescuta. In cazul infectiei cu VHB se observa in timp, comparand bolnavii din 1993 cu cei din 1996, o semnificativa scadere a infectiilor si o crestere semnificativa a starii de imunitate (ac-HBs) de la 20, 8% din 1993 (comparabila cu starea de imunitate populationala de 18, 3%) la 45, 4% din 1996, net superioara celei populationale. Acest ultim aspect favorabil pentru protectia bolnavului hemodializat cronic, este datorat masurilor de preventie aplicate, in ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
