Fracturile sunt leziuni osoase traumatice caracterizate prin intreruperea continuitatii tesutului osos, sub actiunea directa sau la distanta a unui agent vulnerant. Fractura osului impreuna cu leziunile tesuturilor invecinate realizeaza ,,focarul de fractura". Cauza fracturilor o reprezinta forta traumatica care depaseste rezistenta tesutului osos si care se exercita direct asupra osului sau la distanta asupra scheletului.
Diagnosticul se pune pe baza datelor de anamneza (care indica modul de producere, agentul traumatizant, pozitia in care a fost gasit subiectul, semnele subiective), examenul clinic local si examenul radiologic (care evidentiaza discontinuitatea tesutului osos).
Semne clinice locale sunt subiective si obiective. Cele subiective sunt:
- durerea spontana foarte puternica, socanta, apare in timpul
traumatismului si este insotita de senzatia auditiva avuta de accidentat la ruperea osului. Sediul durerii este la locul de fractura.
- impotenta functionala este partiala in fracturile fara deplasare si completa in fracturile cu deplasare
- scaderea sensibilitatii tegumentare: anestezii, parestezii.
Semnele clinice obiective sunt probabile sau certe. Semne de probabilitate sunt:
- durerea provocata in scop diagnostic de examinator prin palpare sau prin mobilizari active si pasive ale segmentului traumatizat, exacerband durerea.
- deformarea regiunii se produce datorita: deplasarii fragmentelor osoase, constituirii unui hematom ori datorita edemului inflamator.
- culoarea tegumentelor este hiperemica imediat dupa accident, iar la 2-3
zile apar echimozele. Daca exista leziuni vasculare se instaleaza culoarea palida sau cianotica a segmentului respectiv.
Diagnosticarea unui singur semn de certitudine este suficient pentru a pune diagnosticul de fractura. Acestea sunt:
- mobilitatea anormala in focarul de fractura poate fi spontana sau provocata si lipseste in fracturile incomplete sau in cele incalecate. Mobilizarea segmentului traumatizat se face cu grija, avand in vedere ca o fractura incompleta se poate transforma intr-una completa sau se pot leza vase si nervi la mobilizarea sau o fractura inchisa se poate transforma intr-una deschisa.
- crepitatia osoasa se aude la mobilizarea pasiva (sau se simte la palpare);
- netransmiterea miscarilor spre celelalte segmente ale membrului.
- intreruperea continuitatii osoase se poate observa la oasele superficiale.
Semnul dispare odata cu formarea hematomului sau cu instalarea edemului, iar linia de fractura se poate observa doar pe radiografie.
Procesul de vindecare a unui focar de fractura este caracterizat prin aparitia de tesut osos nou, care va reuni fragmentele osoase si se va adapta din punct de vedere structural functiei osului respectiv. Acest tesut nou poarta numele de calus. Aparitia si dezvoltarea calusului este un proces lent, influentat de starea generala a organismului si de capacitatea lui biologica de reactie. Tratamentul de specialitate consta in imobilizarea definitiva realizata in aparat gipsat, extensie continua sau chirurgical.
Pe perioada imobilizarii se aplica masaj, exercitii de tonifiere prin contractii statice, alternate cu relaxari ale musculaturii regionale si exercitii de intretinere generala pentru segmentele sanatoase. Dupa inlaturarea imobilizarii se face reeducarea functionala prin masaj, gimnastica terapeutica si fizioterapie.
Reluarea efortului se face numai dupa avizul medicului specialist in urma examenului clinic si radiologic. Efortul se reia gradat si cu atentie deosebita pentru segmentul care a fost accidentat.
FRACTURILE HUMERUSULUI
Humerusul este osul lung care formeaza scheletul bratului si prezinta o extremitate superioara, un corp si o extremitate inferioara.
Extremitatea proximala prezinta un cap, un gat anatomic, o tuberozitate mare, o tuberozitate mica si un gat chirurgical. Capul humeral, neted si rotunjit, reprezinta o treime dintr-o sfera si priveste in sus, inapoi si inauntru. Gatul anatomic este santul care margineste capul in afara. Tuberozitatea mare (trohiterul) se gaseste in afara gatului anatomic si prezinta trei fatete pentru insertia muschilor. Tuberozitatea mica (trohinul) se gaseste inaintea gatului anatomic si ofera punct de insertie muschiului subscapular. Portiunea aflata imediat sub capul humeral si sub cele doua tuberozitati se numeste gat chirurgical si corespunde metafizei superioare a osului. Fracturile extremitatii proximale a humerusuiui pot interesa: capul numeral, colul chirurgical si tuberozitatile. Fractura duce la deformarea umarului si anume la latirea lui sau la aparitia unei depresiuni pe fata externa a bratului sub umar. Punctul dureros apare la 3-4 cm sub acromion. Prim ajutor medical in acest tip de fracturi se realizeaza prin imobilizarea membrului superior cu antebratul in flexie cu ajutorul unei esarfe legate de gat, calmarea durerilor, sedarea si transportul de urgenta la spital.
Diafiza humerusului este rectilinie si are o forma prismatic triunghiulara, orientata cu o fata inapoi si margine inainte. Corpul humerusului prezinta trei fete si trei margini. Fata posterioara este impartita in doua de un sant care se indreapta oblic in jos si in afara, numit sant de torsiune care gazduieste nervul radial, artera humerala profunda si venele sale. In cazul fracturii diafizei humerale, de cele mai multe ori linia de fractura se gaseste la nivelul santului de torsiune si poate leza nervul radial ceea ce duce la imposibilitatea miscarii degetelor. Fragmentele osoase se deplaseaza astfel: cel superior este tras in abductie iar cel inferior ramane vertical. Se formeaza intre ele o deformare unghiulara, o angulatie. Imobilizarea bratului se realizeaza cu doua atele, una pusa posterior si a doua atela pe fata externa a bratului), antebratul se flecteaza si se fixeaza de gat cu o esarfa.
Extremitatea distala a humerusului este turtita antero-posterior, asemenea unei palete si prezinta suprafata articulara a humerusului pentru articulatia cotului. Fracturile extremitatii distale a humerusuiui pot fi: supracondiliene sau la nivelul condililor humerali. Se produc prin caderea pe mana sau pe cot. Importante sunt leziunile nervilor (median, radial sau cubital) care produc tulburari de sensibilitate si motilitate ce apar imediat dupa accident sau leziuni ale arterei humerale care se insotesc de instalarea unui hematom, disparitia sau diminuarea pulsului radial, paloarea si edemul membrului respectiv. In cazul acestui tip de fractura imobilizarea membrului superior se realizeaza cu cotul in flexie de 90? cu o atela fixata pe partea posterioara a antebratului, antebratul fiind sustinut cu o esarfa trecuta dupa gat.
1. Antonescu, Dinu, ,,Patologia aparatului locomotor", vol. I, Ed. Medicala, Bucuresti, 2006
2. Dumitru, Dumitru, ,,Reeducarea functionala", Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1981
3. Musat, Carmina, ,,Igiena si prim ajutor medical in educatie fizica si sport", Ed. Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati, 2002
4. Dragan, Ioan, ,,Medicina sportiva", Ed. Medicala, Bucuresti, 2002
5. Baciu, Clement, ,,Programe de gimnastica medicala", Ed. Stadion,
6. Conf. Dr. Cretu, Antoaneta, ,,ABC-ul primului ajutor medical", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1988
7. Baciu, Clement, ,,Anatomie functionala si biomecanica aparatului locomotor", ed. A III-a, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1977
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
