Factori implicați în evaluarea funcționării vizuale

Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea ca, a evalua functiile vizuale nu inseamna a le izola, deoarece copiii isi folosesc vederea in moduri diferite, in functie de mediul lor imediat, de starea fizica sau emotionala, de experientele anterioare, stil de invatare, etc. Functionarea vizuala a aceluiasi copil poate varia de la o zi la alta sau de la o situatie la alta, in functie de o serie de factori.

Astfel, trebuie acordata o atentie deosebita diferentelor datorate gradului de maturizare a sistemului vizual (care poate fi diferit chiar daca copiii au aceeasi varsta cronologica), nivelului de dezvoltare mentala, a limbajului si abilitatilor de comunicare, a motivatiei sau importantei acordate sarcinilor vizuale. In masura in care functionarea si eficienta vizuala sunt asociate factorilor fiziologici, psihologici, intelectuali si de mediu, putem spune ca ea este unica fiecarei persoane. Prin urmare, doi copii cu acelasi defect vor functiona vizual diferit.

Alaturi de factorii ce tin de copil si deficienta, evaluarea copiilor cu vedere slaba este dificila si din punct de vedere al probelor sau instrumentelor diagnostice folosite in evaluare, cel putin din urmatoarele motive:

- Situatia este complexa, datorita specificului deficientei, dar mai ales datorita folosirii unor itemi care nu sunt de natura predominant vizuala si care sunt limitati numeric, aplicati in conditiile unor canale de comunicare vizuala limitate.

- Nu exista suficiente instrumente diagnostice pentru evaluarea copiilor cu deficiente vizuale (mai ales pentru determinarea nivelului de dezvoltare). In general, instrumentele de diagnostic folosite pentru copiii cu deficiente vizuale au fost derivate din cele utilizate pentru evaluarea copiilor vazatori. Altele au fost adaptate, mai mult sau mai putin corespunzator, spre exemplu prin transformarea elementelor vizuale in forme palpabile sau au o validitate care nu a fost demonstrata stiintific.