Folosirea substantelor medicamentoase in medicina dateaza inca din antichitate. Desigur si terapia medicamentoasa a oglindit totdeauna conceptiile timpurilor. Medicina Indiana, egipteana, chineza, evreiasca antica apar ca o medicina a preotilor avand legatura cu superstitiile mistico-religioase si de casta.
Primele izvoare in care se vorbeste despre medicamente sunt operele indiene (Rigveda si Atharvaveda), chineze (Pentsao) si egiptene (papyrus Ebers). De la indieni arta vindecarii este imprumutata de tibetani si transmisa chinezilor si japonezilor; in acelasi timp este imprumutata si de asirieni, medopersi si transmisa egiptenilor. De la egipteni si direct prin evrei, arta vindecarii trece la arabi pe de o parte si la greci pe de alta parte; de la acestia la romani si se raspandesti odata cu dezvoltarea Imperiului Roman in toata Europa. Faza mistica religioasa, in care unicul remediu era invocarea zeilor. Suferintele provocate de boli ca si moartea depaseau puterea de intelegere a omului primitive care le-a situate pe acelasi plan cu alte fenomene care-l inspaimantau si pentru indepartarea carora trebuia imblanzita furia si mania zeilor. Din aceste motive arta de a tamadui avea un caracter religios si era in mana preotilor. Faza utilizarii rationale a medicamentului cand prin experienta indelungata s-a ajuns la concluzia ca vindecarea se poate realiza numai prin administrare de substante terapeutice, iar medicina se separa de tagma preoteasca. Astfel s-au nascut n decursul timpului medicamentele.
Scriile vechi datand cu mii de ani inaintea erai noastre citeaza ca forma farmaceutice frecvent folosite: infuzii, decocturi, vinuri, pulberi, pilule, unguente si chiar exctracte, clisme, etc.
Tehnica prepararii unor astfel de forme medicamentoase se intalneste in scrierile vechi chineze, indiene, egiptene, arabe asa cum era practicata in temple. Filozofii eleni au introdus spiritul stiintific in sensul explicatiei rationale a fenomenelor naturii, creand intre altele stiinta vietii adica biologia. Ei au cautat sa scoata medicina din temple si sa o emencipeze de superstitie si magie dar s-au izbit de rezistenta preotilor si ignoranta in care era tinut poporul. Majoritatea poporului insa adora zeii si terapeutica se aplica impreuna cu invocari si inmnuri adresate zeului sanatatii (Asclepios, Hygeea). In Grecia antica scoala medicala cu sase sau cinci secole inaintea erei noastre a trecut la o practica medicala mai dezvoltata infiintandu-se scoli medicale cere concurau intre ele: scoala din Knidos (Eirifon si Ctezii) si scoala din Cos (Hippocrate), ei recunosteau patru lichide (umori) ale organismului sangele, mucusurile, bila neagra si cea galbena. acestea formau baza normale a activitatii vitale a organismului iar turbularea corelatiilor reciproce ale cantitatii si compozitiei acestor umori provoaca boala. Acest fapt a obligat pe medici a obligat pe medici sa socoteasca timp de aproape doua milenii ca medicamente active exclusiv ...
1. Manual de Farmacologie , prof. Skvortov
2. Tehnica farmaceutica , S. Negoita, G. Marasoiu
3. Farmacopeea Romana , Editia a X-a
4. Farmacist.Ro , revista de informare pentru farmacisti, nr. 90
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
