Entorsele sunt traumatisme articulare acute produse prin exagerarea unei miscari fiziologice peste limitele ei, sau prin executarea unei miscari nefiziologice in articulatia respectiva.
Raporturile anatomice dintre suprafetele articulare pot fi pentru moment modificate, dar ele revin spontan, imediat dupa traumatism la pozitia normala (anatomica). Intr-o entorsa sunt posibile urmatoarele leziuni:
a) Leziuni ale elementelor articulare: ligamente, capsula articulara, membrana sinoviala, suprafete articulare, etc.
b) Leziuni ale tesuturilor moi periarticulare: tegumente, tesut celular subcutanat, muschi, nervi, vase de sange si limfatice.
Entorsa apare rareori la copii care, avand ligamentele suple, suporta usor intinderi ale acestora.
La sportivi, fracventa entorselor este invers proportionala cu gradul de antrenament, care realizeaza o buna elasticitate capsulo-ligamentara.
Mecanismul suprasolicitarii capsulo-ligamentare este indirect (hiperextensie sau torsiune) si prima formatiune care cedeaza este ligamentul, apoi, daca actiunea continua, capsula.
Leziunile merg de la elongatii ( mici rupturi fasciculare, interligamentare), pana la rupturi (totale sau partiale) si dezinsetii.
Triada simptomatica - durere, tumefiere, impotenta functionala se instaleaza dupa accident la un interval variabil ca durata. Simptomatologia clinica si examenul radiologie ajuta incadrarea unei entorse in unul din cele trei grade de gravitate:
1. Entorse de gradul I (usoare)- leziunile ligamentare sunt minore, se vad numai la microscop. Articulatia isi pastreaza stabilitatea si apare normala la examenul radiologic.
2. Entorsele de gradul II (medii)- leziunea caracteristica este ruperea partiala (incompleta) a ligamentelor. Articulatia are o stabilitate micsorata si examenul radiologic efectuat in pozitie fortata a articulatiei pune in evidenta largirea spatiului articular.
3. Entorsele de gradul III (grave)- ligamentele sunt complet rupte sau smulse din punctele lor de insertie de pe os, articulatia devine instabila si examenul radiologic efectuat in pozitia in care se gaseste articulatia, evidentiaza largirea spatiului articular si posibile fragmente osoase smulse odata cu ligamentele.
Diagnosticul se pune pe baza datelor de:
1.Anamneza: care stabileste conditiile si modul de solicitare a articulatiei, intensitatea traumatismului si semnele subiective.
2. Examenul clinic- se face prin comparatie cu articulatia omoloaga, descriindu-se semnele subiective si obiective locale.
3. Examenul radiologic- se face obligatoriu in cazul entorselor pentru a depista fragmentele osoase posibil smulse, fisurile si fracturile.
Semnele clinice ale entorsei:
1. Durerea spontana este foarte vie, imediat dupa traumatism si este localizata la nivelul articulatiei lezate, iradiind proximal si distal de articulatie.
2. Durerea provocata de examinator in scop diagnostic prin palparea articulatiei, permite localizarea leziunilor ligamentare, eventual depistarea unor fragmente osoase.
3. Impotenta functionala- reprezinta incapacitatea de a efectua miscari voluntare in articulatia lezata. Ea apare imediat dupa accident. In entorsele de gradul I dispare repede ramanand doar o jena functionala, iar in entorsele de gradul III impotenta functionala este totala de la inceput, persistand vreme indelungata.
Miscarile pasive, efectuate de examinator in scop diagnostic sunt posibile dar evidentiaza o laxitate articulara anormala (deplasarea capetelor osoase pastreaza pozitia anatomica).
4. Tumefierea articulatiei este datorata tulburarilor circulatorii de la nivelul
articulatiei, manifestandu-se prin:
a) Edem - acumulare de lichid, in tesut celular subcutanat, cu infiltratia
hidrica a pielii.
b) Acumulare de lichid intraarticular, ce poate fi hidrartroza
(hipersecretie de lichid sinovial) sau hemartoza (acumulare de sange provenit
de la vasele rupte de la nivelul capsulei articulare).
Cand lichidul se acumuleaza rapid intraarticular, presupunem ca este sange, iar cand lichidul se acumuleaza in timp intraarticular, presupunem ca este lichid sinovial (deoarece lichidul sinovial se secreta treptat).
In cazul edemului, pielea este lucioasa si transparenta cu stergerea cutelor obisnuite si pierderea elasticitatii. Prin apasarea ei pe un plan osos profund, apare o depresiune locala, numita godeu. In entorsele usoare, articulatia pastreaza aspectul normal iar in cele medii si grave sunt sterse contururile osoase, iar articulatia se prezinta marita de volum.
5. Culoare tegumentelor- imediat dupa traumatism articulatia prezinta o culoare normala a tegumentelor, sau o usoara hiperemie datorata impactului direct cu agentul cauzal. La 24-48 de ore dupa accident apar echimozele (vanataile) localizate periarticular si distal de articulatie, reprezentand manifestarea clinica a vaselor de sange rupte extracapsular. Aparitia echimozei este un semn obligatoriu pentru indicatia de a efectua un examen radiologic al articulatiei pentru a exclude o fractura.
6. Temperatura locala a tegumentelor de la nivelul articulatiei este crescuta datorita vasodilatatiei produse direct de agentul cauzal sau reflex datorita durerii.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
