Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat

Fluorul situat in grupa a VII-a (a halogenilor) din tabelul lui Mendeleev, este considerat cel mai stabil element al grupei fiind folosit cu succes in profilaxia odontoparodontala. In medicina prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea aparitiei si raspandirii unei boli.

Din punct de vedere stomatologic, profilaxia are ca obiect central dezvoltarea si conservarea unui sistem stomatognat optimal de-a lungul intregii vieti prin:

1. profialxie primara care urmareste evitarea aparitei bolilor oro-dentare;

2. profilaxia secundara ce are ca scop exprimarea, depistarea si tratamentul precoce si corect al afectiunilor oro-dentare;

3. profilaxia tertiara care consta in suprimarea si eliminarea unor evolutii ulterioare ale imbolnaviri cu scopul de a preintampina functio-lesa.

Grija pentru sanatatea cavitatii orale si a unitatilor odonto-parodontale incepe imediat dupa nastere. O data cu aparitia dintilor de lapte la copii incep si problemele stomatologice. In acest caz un rol important il are profolaxia care trebuie sa fie facuta de la varste fragede - de la 3 ani: periajul dintilor, chiar si la aceasta varsta, cat si alimentatia bogata in vitamine, calciu, fluor ajuta la mineralizarea dintilor, efectul fiind benefic asupra adultului de mai tarziu.

SURSE SI APORTUL DE FLUOR

In natura ionul de fluor se gaseste in aer, sol, apa si desigur in alimente, doar in combinatii chimice. Alaturi de alte minerale, fluorul se gaseste sub forma de urme in componenta anorganica a structurilor dentare. Cel care ne intereseaza este fluorul din apa si alimente:

- aportul de fluor din alimente este 0,2-0,6 mg zilnic;

- apa potabila are un continut de fluor variabil, 90% dintre sursele de apa din Romania fiind sarace in acest elemnt.

Din aceasta cauza s-a ajuns la necesitatea suplimentarii fluorulului din sursele naturale pana la o doza eficienta, prin fluorizarea apei, a sarii de bucatarie, fluorizarea diferitelor alimente.

Absorbtia fluorului se realizeaza la nivelul intestinului subtire fiind dependenta de felul sarii, deci si ai ionului de insotire. Astfel combinatiile cu calciu, magneziu, fier sunt greu solubile si deci greu rezorbabile, in timp ce combinatiile cu Na si P se rezorb aproape in totalitate.

O data absorbit fluorul este transportat de catre sange, repartizandu-se tesuturlor in proportie de 90% celor dure (os si dinte) restul fiind donat tesuturilor moi. Un regim alimentar cu un continut crescut de fluor nu duce la modificarea concentratiei acestuia in tesuturile moi, doarece acestea nu au tendinta de acumulare a fluorului. In schimb la nivelul oaselor si a dintilor, nivelul poate creste in functie de:

- concentratia din aport;

- perioada de timp cat se face aportul;

- varsta la care se face administrarea.

Pe cale generala, incorporarea fluorului in hidroxiapatita din smalt este dependenta de factorul timp:

preeruptiv - smaltul beneficieaza de F din fluidul tisular din jurul coroanei dentare;

posteruptiv - cresterea concentratiei de F de la suprafata dintelui este datorata in exclusivitate F ionic din fluidele orale, remodelarea generala nemaifiind posibila.

Spre deosebire de smalt la nivelul dentinei si al cementului, F se acumuleaza numai prin aport pe cale generala. Dentina contine de aproximativ 4 ori mai mult F decat smaltul. Concentratia maxima in dentina se inregistreaza in apropietrea odontoplastelor si valoarea se mentine constanta atat timp cat dintele ramane vital.

PREPARATE CU FLUORURI, ACTIUNI, MOD DE UTILIZARE

Sunt intr-o gama larga ce cuprinde: tablete, paste, solutii, geluri, cimenturi, lacuri.

Gelurile fluorurate:

- au un continut de ioni de F mare;

- datorita unei concentratii mari in ioni de F, nu se vor aplica in cavitatea bucala cantitati mari de gel (aproximativ 1g/sedinta);

- preparatele acidifiate nu se folosesc in tehnica periajului;

- in general gelurile sunt utilizate in tehnica indirecta;

- gelurile fluorurate formeaza pe suprafata dintelui o pelicula de fluorura de calciu, care participa la schimburi ionice cu apatita, pe o perioada de timp.

Pastele profilactice: sunt indicate la curatirea mecanica a suprafetelor dentare, inaintea de aplicarea locala a solutiilor, gelurilor si lacurilor.

Pastele de dinti:

- sunt preparatele fluorurate cele mai utilizate;

- in functie de concentratia ionilor de fluor se deosebesc paste de dinti pentru adulti si pentru copii.

Lacurile fluorurate - solutii alcoolice de rasini naturale care contin 22,6 mgF/ml, avand avantajul de a ramane o perioada mai indelungata in contact cu smaltul. Indicate in tratamentul cariilor incipiente si la desensibilizare.

Apele de gura - continut de 0,05% F (pentru utilizare zilnica) sau 0,2% F (pentru utilizare saptamanala)

Un preparat poate sa contina 1, 2 sau mai multi agenti fluorurati, iar un agent poate fi prezent in mai multe preparate.

1. BRATU DORIN - ,,MATERIALE DENTARE" - 2, 6, 8, 10, 12, 14.

2. DANILA IOAN, RADU VATAMANU, ANDREI ILIESCU, CRISTINA UNGUREANU - ,,PROFILAXIE STOMATOLOGICA" 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13.

3. DUMITRIU HORIA TRAIAN - ,,PARODONTOLOGIE" - 15.

4. www.medical.xxl.4