Copilăria Factori Psihosociali

De la varsta de doi ani si pana la pubertate, organele genitale par a fi in repaus in comparatie cu cresterea rapida a tuturor celorlalte sisteme ale organismului, pana la obtinerea identitatii sexuale si la descoperirea placerii sexuale.

Identitatea sexuala reprezinta perceptia de sine ca baiat sau ca fata. Aceasta perceptie de sine ca fiinta sexuala se face intre un an si jumatate si patru ani. Ea debuteaza printr-un vag sentiment de apartenenta la un sex sau la altul. La doi ani, un copil poate sa distinga un baiat de o fata. La trei ani, copilul raspunde corect la intrebarea: Esti baietel sau fetita? . La cinci sau la sase ani, el stie ca daca este baiat sau fata nu isi va putea schimba sexul. Comunicarea, perceptia sinelui si imitarea sunt de asemenea factori ce influenteaza dezvoltarea identitatii sexuale.

Comunicarea parinte-copil invata copilul sa-si dea seama daca corespunde rolului sau sexual. Reactia parintilor fata de un nou nascut fetita sau baiat este deseori diferita. De exemplu, ei pot raspunde bolboroselilor unui bebelus de sex feminin. Comunicarea non verbala poate fi de asemenea diferita. Un baiat va putea fi bruscat, pe cand o fata va fi mai degraba mangaiata si manipulata cu blandete. Alegerea jucariilor este de asemenea semnificativa; foarte rar baietii sunt incurajati sa se joace cu papusi. Invatarea comportamentelor specifice sexului fiecaruia necesita mai multi ani din viata copilului. Ca punct de plecare, el trebuie sa invete daca este baiat sau fata. Folosirea apelativelor verbale fata, ea, baiat, el, utilizate ca subliniere de catre parinti ajuta copilul sa se identifice corect si faciliteaza constientizarea. Prin imitatie, copilul va invata repede comportamentele specifice sexului sau, copiind astfel comportamentele si atitudinile adultilor. Pentru Freud, acest proces este cel al identificarii. Perceptia sinelui, aceasta capacitate de a se percepe ca fiind unic, este un alt factor care influenteaza identitatea sexuala. Interactiunile parinte-copil pe parcursul primului an de viata ii asigura acesteia fundamentele. O data dobandita increderea, copilul este capabil de a se relaxa si de a accepta ca este singur, departe de mama sa.

In primii ani ai copilariei, copilul dezvolta un sentiment de mandrie in ceea ce priveste corpul sau, inclusiv partile genitale. Explorandu-si corpul, descopera o satisfactie la autostimularea regiunii genitale. El percepe asta ca pe o sursa de placere si nu ca masturbare. Parintii se pot nelinistii in fata acestor activitati, si pot interveni intr-un mod negativ. Copilul devine atunci nelinistit, nervos sau vinovat, fara sa stie cu adevarat de ce. El risca sa asocieze placerea cu vina.

Copilul de la trei ani si jumatate pana la cinci ani continua explorarea propriului corp. La aceasta varsta, este frecvent ca baietii si fetele sa isi compare anatomia, de exemplu atunci cand fac baie. Educatoarele si parintii trebuie sa accepte aceste comportamente ca fiind complet normale. ...